Hartia are o istorie bogata si foarte “colorata”, motiv pentru care urmarirea evolutiei sale, de-a lungul istoriei, ofera posibilitatea unei calatorii prin imaginatia neobosita, creativitatea si spontaneitatea umanitatii. Datorita inventarii acestui material atat de important in comunicarea scrisa, foarte multe descrieri ale lumii in care traim, marturii despre epoci demult apuse au putut fi transmise de-a lungul generatiilor. De la literatura, pana la crearea bancnotelor, de la exersarea scrisului, pana la printarea unei facturi online sau la tiparirea ziarelor si a revistelor, de la trimiterea unei scrisori, pana la ambalarea unui cadou, hartia este inca vitala pentru organizarea economiei moderne si pentru manifestarea, in diverse moduri, a personalitatii umane.
Inapoi la origini – Egipt, 3000 i.Hr
Istoria hartiei, inventie majora pentru cultura si civilizatie, incepe cu peste 5000 de ani in urma, pe valea Nilului, in Egipt. Acolo este locul in care inflorea planta care poarta numele de Cyperous Papyrus (papirusul). Egiptenii taiau fasii foarte subtiri din aceasta planta, pe care le inmuiau in apa mocirloasa a Nilului si le asezau in straturi dispuse sub un anumit unghi, pentru a forma un dreptunghi de dimensiunea unei mochete, pe care o presau pana cand ajungea destul de subtire, dupa care o lasau sa se usuce la soare.
Dupa uscare, “hartia” obtinuta era ideala pentru scris si, pentru ca era si foarte usoara, deci se putea transporta fara mare efort, a devenit suportul preferat pentru scris al egiptenilor, grecilor si romanilor. Procese asemanatoare cu cele aplicate de catre egipteni puteau fi intalnite si in zona Americii Centrale, in secolul al II-lea – la populatia mayasa. In insulele din Pacific, hartia era confectionata prin lovirea foarte puternica a unei scoarte subtiri de copac, de un bustean folosit pentru spalarea rufelor, dar calitatea era inferioara hartiei egiptene.
Parintele hartiei moderne – T’sai Lun
Hartia, asa cum este ea in perioada moderna, provine dintr-o alta sursa – China. Excavatiile arheologice ale mormintelor dinastiei Han au dezvaluit existenta unor materiale din matase, care erau inscriptionate cu texte ce apartineau lui Lao Tzu, parintele taoismului. In anul 105, eunucul sef al imparatului Ho-Ti, T’sai Lun, a experimentat, cu diverse materiale, si a rafinat procesul prin care fibrele erau macerate pana cand filamentele erau complet separate unele de celelalte.
Aceste fibre individuale erau amestecate cu apa, in diverse cantitati. In pasul urmator, in vasul cu apa era introdusa o sita care avea rolul de a ridica la suprafata filamentele individuale ale fibrelor. Dupa uscare, fibrele intretaiate formau ceea ce noi astazi numim hartie. Abia in secolul al III-lea, secretul fabricarii acestei componente esentiale a comunicarii scrise a inceput sa depaseasca granitele Chinei, initial catre Vietnam si apoi catre Tibet. In Coreea, metoda a fost introdusa in secolul al IV-lea, iar in Japonia a inceput sa se extinda in secolul al VI-lea.
Calatoria catre vest a hartiei
De-a lungul anilor, secretul fabricarii fostului papirus s-a raspandit din Asia catre Nepal si India, dar adevarata “evadare” a avut loc in anul 751, in momentul in care dinastia Tang a intrat in razboi cu lumea islamica. In timpul bataliei, razboinicii Islamului au capturat o caravana care era alcatuita si din cativa fabricanti de hartie, care au fost trimisi catre Samarkand, oras care a devenit un veritabil centru de fabricare si comercializare a hartiei.
In Europa, s-a renuntat la folosirea papirusului inca din secolul al IX-lea, materialul preferat al artistilor si al scriitorilor acelor vremuri fiind pergamentul. Cu toate acestea, pergamentul, fabricat din piele de animal, era un produs extrem de scump, estimandu-se ca, pentru a scrie Biblia, intr-un singur exemplar, a fost nevoie de pieile a peste 300 de oi.
Folosirea, in mod curent, a hartiei, in Europa, a inceput in secolul al XV-lea, odata cu Johann Gutenberg, cel care a perfectionat tiparul si a si tiparit primul exemplar din Biblie, in anul 1456, eveniment care marcheaza o adevarata revolutie in ceea ce priveste comunicarea in masa, prin intermediul textului scris (tiparit).
Transformarea in industrie a hartiei
Tehnologia necesara tiparirii s-a dezvoltat extrem de repede, consecinta fiind ca, pe piata, a existat o cerere din ce in ce mai mare in ceea ce priveste achizitionarea de materie prima pentru tipar. Initial, in Europa, prima hartie era fabricata din bumbac reciclat si chiar din lana. Cu toate acestea, in curand, aceasta sursa a devenit insuficienta, motiv pentru care au aparut tot felul de incercari de a gasi noi materiale de fabricatie, ajungandu-se pana la propuneri morbide – reciclarea mumiilor egiptene, pentru obtinerea de pergament pentru impachetat. Alte experimente au inclus fibre de paie, varza, cuiburi de viespi si, intr-un final, lemnul, materialul care a facut ca hartia sa fie un produs la indemana oricui.
Productia pe scara larga a hartiei
Cresterea cererii de hartie de pe piata a fost atat de mare, incat a dus la cautarea de solutii pentru a eficientiza rata de productie. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, Nicholas Luis Robert a fost cel care a dezvoltat masinaria capabila sa produca o hartie de o lungime considerabila, fara ca aceasta sa se rupa. Masina a fost perfectionata, mai tarziu, de catre fratii Fourdrinier, si a devenit unealta perfecta pentru o lunga perioada de timp, inlocuind munca manuala, destul de inceata.
La ora actuala, consumul de hartie, in lume, a atins cote uluitoare, 89% din totalul productiei reprezentand hartia pentru scris (in orice forma) si cea pentru ambalaj. Tarile cu cel mai mare consum de hartie sunt Belgia (317 Kg/locuitor, anual), Finlanda (283 Kg/locuitor), Austria, Statele Unite ale Americii, Germania etc.
Tehnologiile moderne de comunicatie nu numai ca nu au dus la o diminuare a utilizarii hartiei, dimpotriva, au determinat o crestere semnificativa. Pentru ca, intr-o lume coplesita de imagini fugitive, hartia asigura perenitatea mesajului si a imaginii, este clar ca nu se poate vorbi de o abandonare a acestui material, ci de cautarea unor alternative de producere si reciclare a hartiei, precum si de protejare a mediului, pentru a nu secatui resursele naturale ale planetei.
