Henodus, o reptilă marină preistorică din ordinul Placodontia, a trăit acum aproximativ 228-220 de milioane de ani în perioada Triasicului superior.
Descoperirea și clasificarea speciei Henodus
Cu aproximativ 228-220 de milioane de ani in urma, in perioada Triasicului superior, in era Mezozoica a trait un grup de reptile marine numite Henodus, care apartineau de ordinul placondontilor. Acestea se asemanau foarte bine cu broastele testoase de azi, traiau in zonele de tarm sau in lagunele cu ape salmastre, iar hrana lor era formata din animale cu cochilie de tipul crustaceelor care traiasc pe fundul marilor, dar si moluste, stridii, lipitori.
Ramasitele fosile ale acestor animale preistorice au fost descoperite in Germania si au fost descrise in anul 1936, de catre paleontologul Friedrich von Huene. Specia a primit denumirea stiintifica de Henodus chelyops.
Caracteristici fizice și adaptări unice
In cazul unui atac din partea pradatorilor corpul acestor animale era protejat de carapacea mare si rezistenta. De asemenea, capul era si el acoperit de o carapace mai mica, inchisa lateral. Coada relativ lunga prezenta si ea numeroase placi osoase suficient de rezistente in fata coltilor unor animale de prada. Ca o protectie suplimentara animalul avea si coaste abdominale foarte puternice, care ii permiteau sa stea mai mult timp sub apa fara a fi in pericol si sa vaneze prada preferata.
Capul era mic si alungit, botul latit asemanator ca la rate, maxilarele puteau fi deschise larg fiind actionate de muschi puternici, aveau in fata patru dinti ascutiti, iar marginile laterale erau oarecum rezistente si ascutite dar lipsite de dinti. Pe falca superioara se afla un fel de sita formata dintr-un canal cu lamele cornoase dispuse circular, care filtra apa ce intra in gura si retinea crustaceele si organismele marine de alt tip.
Membrele erau foarte late, de forma unor lame, cu degete scurte si gheare ascutite, ce foloseau la inot, dar si la sapat in nisipul de pe fundul apei. Greutatea mare a carapacei ii permitea sa se scufunde cu usurinta in apa, iar capacitatea pulmonara sa stea un timp indelungat in adancul marii, in rest iesea la mal pentru a se odihni sau pentru a se refugia din fata unor animale de prada care traiau in mediul acvatic. Principalii dusmani ai acestor reptile marine erau ihtiozaurii si pliozaurii.
Specia Henodus face parte din ordinul Placodontia, familia Henodontidae.
Henodus și ecosistemele din Triasicul superior
Fiind un locuitor al lagunelor și zonelor de coastă, Henodus juca un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic. Consumul său de crustacee și moluște contribuia la controlul populației acestor organisme, prevenind supraexploatarea resurselor acvatice.
În același timp, Henodus era o parte importantă a lanțului trofic, oferind hrană prădătorilor mai mari. Această reptilă unică demonstrează complexitatea ecosistemelor marine din Triasicul superior și diversitatea vieții preistorice din acea perioadă.
