Chiar dacă nu el a fost cel care a inventat maşina, Henry Ford a fost cel responsabil de transformarea automobilului dintr-o invenţie curioasă într-o inovaţie ce a transformat secolul XX şi continuă să ne facă viaţa uşoară.
Copilăria şi formarea tânărului Henry
Henry Ford se naşte în 1863 în Dearborn, Michigan, într-o familie cu rădăcini irlandeze. Chiar dacă a crescut într-o zonă agricolă, iar educaţia şi-a format-o într-o şcoală cu o singură clasă, nu şi-a dorit niciodată o viaţă la fermă. Încă de tânăr a dat dovadă de caracteristici ce îl vor face un om de succes. Când tatăl lui îi dă un ceas de buzunar, primul lucru pe care îl face este să îl demonteze şi apoi să-l reasambleze, astfel învăţând bazele proiectării maşinăriilor. Nu după mult timp, copiii veneau la el cu ceasurile lor stricate.
Calităţile de lider îl ajută să organizeze copiii şi împreună construiesc motoare cu aburi şi multe alte maşinării. De tânăr denotă o afinitate spre mecanică şi o preferinţă pentru învăţarea prin încercări repetate. Aceste caracteristici vor deveni piatra de temelie pentru întreaga carieră. În 1879 lasă ferma în urmă şi se mută în Detroit unde devinde ucenic maşinist. În următorii ani are slujbe asemănătoare lucrând la fiecare numai până când crede că nu mai are ce învăţa.
Henry Ford, inginerul
În 1882 se întoarce acasă, dar nu se ocupă de fermă. El manevrează şi întreţine motoarele cu aburi utilizate de fermieri şi comercializează cherestea de pe terenul tatălui. După ce se căsătoreşte, se mută la Detroit în 1891 unde lucrează ca inginer la Edison Electric Illuminating Company. Chiar dacă nu ştia foarte multe despre electricitate, a considerat-o o oportunitate de a învăţa şi până în 1896 era deja inginerul şef al companiei.
Chiar şi aşa, Henry îşi dorea altceva. Revine la vechea lui pasiune şi încearcă să construiască un autovehicul. În 1896, ajutat de prieteni, reuşeşte să finalizeze primul său vehicul autopropulsat. Era o variantă rudimentară la ce avea să realizeze mai târziu, având roţi grele ce semănau cu cele de bicicletă, doar două viteze şi fără marşalier.
Următorii doi ani îi petrece construind un model nou. Această reuşită convinge un grup de afacerişti să investească într-o companie producătoare de maşini. Dar cum nu ştia nimic despre cum se conduce o afacere, aceasta eşuează, la fel şi următoarea.
După cele două eşecuri, Ford se vede nevoit să construiască şi să conducă maşini de cursă. Succesul acestor maşini atrage noi investitori, iar în 1903 deschide Ford Motor Company.
Ford Motor Company şi inovaţiile aduse
Pentru noua companie, Ford angajează tineri capabili ce îi împărtăşesc viziunea şi îl pot ajuta să-şi îndeplinească scopul de a trasforma Ford Motor Company într-una dintre cele mai mari întreprinderi din lume. Prima maşină produsă, numită Modelul A, e urmată de multiple modele îmbunătăţite.
În 1907 noua maşină cu patru cilindri, Modelul N, devine cea mai bine vândută maşină din America. După această reuşită, Henry creează Modelul T, uşor de manevrat şi întreţinut. Acesta are un succes răsunător. Pentru a putea acoperi cererea, construieşte o fabrică mai mare, unde pentru creşterea productivităţii şi scăderea costurilor instalează prima linie de asamblare pentru autoturisme.
Noua linie nu a venit fără probleme, lucrătorii plângându-se de munca obositoare. Atât de greu era, încât trebuiau angajaţi 53000 de oameni în fiecare an pentru a putea ţine ocupate 14000 de locuri de muncă. Pentru a-şi motiva angajaţii să rămână, Ford a dublat salariile la 5 dolari pe zi. Această mişcare a ajutat la stabilizarea forţei de muncă şi le-a dat angajaţilor posibilitatea achiziţionării maşinilor la care chiar ei lucrau.
Pentru a scăpa de interferenţele investitorilor, le cumpără acţiunile astfel devenind singurul proprietar al fabricii, avându-l ca preşedinte pe fiul său Edsel. Dar succesul iniţial îl face să nu vadă cerinţele pieţei şi crezând că Modelul T e preferatul tuturor, nu lansează un nou model.
La sfârşitul lui 1920, incapabil să mai ignore realitatea şi realizând că vânzările sunt în continuă scădere, decide să închidă linia de producţie a Modelului T şi începe proiectarea unui nou model, Modelul A. Producţia este realizată într-o nouă fabrică unde au loc toate etapele procesului de fabricare, de la rafinarea materiei prime la asamblarea finală a automobilului. În timp, aceasta devine cea mai mare fabrică din lume, producând nu doar maşini ci şi oţel, sticlă, cauciucuri şi alte componente ale unei maşini.
Noul model, Modelul A, a avut succes aproximativ patru ani, după care a fost înlocuit cu un nou model. La vârsta de 69 de ani lansează ultima sa inovaţie, motorul V8, care nu reuşeşte oprirea declinului, până în 1936 compania coborând pe locul trei în America.
În timpul Marii Depresiuni e nevoit să reducă salariile şi să concedieze angajaţi. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial militează pentru menţinerea Statelor Unite în afara sa, dar după atacul de la Pearl Harbor compania sa devine unul dintre cele mai mari contractori militari.
În 1943 cedează controlul companiei nepotului său Henry II şi se retrage la Fair Laine, unde moare la vârsta de 83 de ani în urma unui atac cerebral.
