Homo homini lupus” face parte din categoria maximelor latinești, care au rămas în memoria colectivă, pentru că exprimă adevăruri fundamentale despre viaţă sau principii morale, ipostaze umane, în formulări concise, memorabile.

Homo homini lupus”, în traducere, înseamnă “Omul este lup pentru om”, făcând referire la partea întunecată a naturii umane, la egoism, lăcomie, dușmănie, ură, la lipsa de scrupule a unor oameni când apelează la orice mijloace pentru a-și atinge scopurile.

Originea acestui adagiu este în comedia „Asinaria”, a lui Plaut, scriitor latin din secolul al III-lea î.Hr., unde apare în forma: „Lupus est homo homini, non homo, quom qualis sit non novit”, adică “Atunci când nu-l cunoști, omul este lup pentru om”. În această formulare inițială, Plaut se referă la faptul că un om îl consideră pe altul, pe care nu-l cunoaște, lup, în sensul fricii de necunoscut, de un pericol.

Homo homini lupus
Homo homini lupus

În diverse alte culturi, în timpurile vechi, ideea că omul poate deveni fiară, în numele intereselor sale egoiste, a dat naștere la ziceri în care termenul de comparație este luat dintr-un bestiar mai larg. La noi, la români, de exemplu, se spune, pentru astfel de ipostaze umane, că: „Oamenii se mănâncă între ei precum câinii”.

De-a lungul timpului, expresia „Homo homini lupus” a fost preluată, valorificată, modificată, în diverse moduri și contexte, de către scriitori și filosofi celebri – Plinius cel Bătrân, în lucrarea sa “Istoria naturală”, Erasmus din Rotterdam, teolog și filosof din secolul al XVI-lea, în scrierea “Adagiorum Collectanea”, de către Rabelais, în “Cartea a treia, despre faptele și pildele bunului Pantagruel” (o scriere considerată obscenă și cenzurată inițial de către Universitatea Sorbona), de către Montaigne în Eseurile sale etc.

În opoziție cu sensul expresiei „Homo homini lupus”, tot în antichitate, filosoful stoic Seneca, traducând o maximă grecească (“anthrôpos anthrôpou daïmonion”), scria că “Omul este sacru pentru om” (“Homo res sacra homini”/“Homo homini deus”).

În filosofia occidentală a secolului al XIX-lea, tema ambivalenței relațiilor umane, aflate când sub semnul egoismului, al competiției acerbe, când sub semnul empatiei și al generozității („Homo homini lupus” versus „Homo homini deus”) este frecventă.

Citește și:  Cum este corect – cisme sau cizme?

Un loc central ocupă o astfel de temă, de exemplu, în operaLumea ca voință și reprezentare”, de Arthur Schopenhauer, sau în “Disconfort în cultură”, scrierea lui Sigmund Freud, în care autorul subliniază agresiunea ca fiind consubstanțială naturii umane, o piedică fundamentală în încercarea omului de a fi fericit.

Homo homini lupus
Homo homini lupus

Este evident că expresia „Homo homini lupus” transmite o viziune pesimistă asupra naturii umane, o fiinţă fără scrupule, ale cărei latențe pentru agresivitate și egoism nu pot fi cenzurate decât prin educație.

Pe de altă parte, o mențiune trebuie făcută și în legătură cu termenul de comparație – lupul – pentru latura ignobilă a omului. Un antropolog, scriitor și animator radio canadian, într-o carte intitulată „15 locuri comune”, afirmă cu subtilitate și umor că „Homo homini lupus/Omul este lup pentru om nu este o afirmație admirativă pentru lup”. Mai mult, „lupii, contrar oamenilor, nu se mănâncă între ei”. Și nici câinii, am putea adăuga, având în vedere zicerea românească – „Oamenii se mănâncă între ei precum câinii”.

Expresia Homo Homini Lupus a fost folosită adesea în literatură și media pentru a evidenția laturile întunecate ale naturii umane. Este o metaforă puternică care descrie tendința omului de a fi propriul său cel mai mare dușman. De exemplu, în lucrări clasice și contemporane, fraza subliniază conflictele interpersonale și lupta pentru putere.

În plus, conceptul este frecvent discutat în contexte educaționale pentru a înțelege mai bine comportamentul uman și relațiile sociale. Prin urmare, este esențial să cunoaștem nu doar semnificația literală, ci și utilizările diverse ale expresiei în cultura și literatura mondială.

Dacă doriți să aflați mai multe despre regulile gramaticale și utilizarea corectă a altor expresii latine sau românești, vă recomand să citiți articolul nostru despre cum este corect: de asemenea sau deasemenea. Aici veți găsi informații valoroase care vă vor ajuta să evitați greșelile comune în scriere și vor îmbunătăți calitatea comunicării dumneavoastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.