In Carbonifer, penultima perioada a erei primare, in urma cu 312 milioane de ani, a trait reptila Hylonomus, ale carei fosile au reprezentat o descoperire extrem de importanta pentru paleontologi.
Acestea au fost gasite in anul 1860, de catre John Willliam Dawson, in Canada. Conform descoperirilor de acest gen, existente pana in prezent, este cea mai veche reptila care a existat pana acum pe Pamant. Infatisarea acesteia era asemanatoare cu a unei soparle din zilele noastre, iar in privinta dimensiunilor, era o creatura mica.
Lungimea reptilei Hylonomus era de 40 de centimetri, iar coada era lunga. Corpul alungit avea o greutate mica, iar picioarele erau pozitionate lateral. Dintii erau potriviti pentru hrana acestui animal, care era formata din insecte si amfibieni.
Prefera zonele joase, impadurite, in care exista iarba si copaci, obisnuind sa se catere de scoarta copacilor si sa traiasca in trunchiurile acestora. Fiind un vanator de insecte, avea nevoie de o vedere foarte bine dezvoltata, motiv pentru care avea orbitele destul de mari, oferindu-i o acuitate vizuala foarte buna.
Locurile din care reptila Hylonomus vana erau trunchiurile de copaci, unde, daca nu vana, era cea mai buna ascunzatoare a ei din fata pradatorilor. Aceasta reptila, care arata precum o soparla din zilele noastre, a fost primul animal care s-a adaptat in totalitate vietii in mediul terestru.
Spre deosebire de amfibieni, care nu isi puteau depune ouale decat in apa, aceasta isi depunea ouale pe pamant, in locuri umede si adapostite, deoarece ouale erau prevazute cu coaja, facand posibila dezvoltarea acestora chiar si in cele mai secetoase conditii.
Toate aceste informatii referitoare la reptila Hylonomus au fost posibile prin studiile efectuate de oamenii de stiinta, asupra scheletelor descoperite. Astfel, s-a constatat ca era un animal mai evoluat decat amfibienii care erau dependenti de apa, avand in avantaj pielea groasa, prevazuta cu solzi, care sugera o adaptare foarte buna la viata terestra.
