Dinozaurul Hypacrosaurus a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior, cu 75-70 de milioane de ani in urma. Era un dinozaur erbivor care popula zonele impadurite de pe teritoriul unde astazi se afla America de Nord.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Alberta (Canada) si Montana (SUA), iar pe baza lor paleontologul Barnum Brown a facut o descriere amanuntita in anul 1913. El ajuns la concluzia ca acest animal preistoric era foarte mare, a estimat lungimea sa ca fiind de cca. 9 m si greutatea de 2 tone. Ca aspect particular a prezentat creasta acestui dinozaur in forma de semiluna care aparea si la dinozaurul Corythosaurus, insa spre deosebire de creasta acestuia era mult mai ingusta.
In interiorul acestei creste osoase se afla un fel de labirint al cailor nazale, care prin intermediul unor tuburi servea la respirat atunci cand animalul intra in apa pentru a-si cauta hrana. Alta ipoteza sustine ca aceste tuburi serveau la scoaterea unor sunete foarte puternice care se auzeau de la distante mari. Cu ajutorul lor membrii unui grup reuseau sa comunice intre ei, sa-si anunte eventualele pericole, sa-si cheme partenerele sau sa se grupeze in cadrul turmelor.
De asemenea, s-a formulat si teoria conform careia aceste tuburi aveau membrane permanent umede cu rol in mentinerea si reglarea temperaturii corpului. Hypacrosaurusul impresiona si prin creasta ce se intindea de-a lungul coloanei vertebrale, era sustinuta prin intermediul unor pinteni care se inaltau pe vertebrele coloanei. Aceasta creasta era acoperita cu piele si carne si avea in principal rolul de reglare a temperaturii corporale.
Scheletele descoperite de cercetatori in anul 1994 in Montana si Alberta – mai multe ramasite de pui si numeroase oua – indica faptul ca masculii si femelele isi ingrijeau impreuna cuiburile si isi protejau puii. Cateva schelete de Hypacrosaurus sunt expuse la Muzeul American de Istorie Naturala din New York, la Muzeul Canadian al Naturii din Ottawa si la Muzeul Regal Tyrrell din Canada. Pe baza descoperirilor facute paleontologii au ajuns la concluzia ca au existat doua specii ale acestui dinozaur – Hypacrosaurus altipinus si Hypacrosaurus stebingeri.
Paleontologii au constatat ca acesti dinozauri erbivori aveau avantajul de a creste mult mai repede decat cei pradatori. Acesta era probabil felul lor de a lupta pentru supravietuire. Astfel ei au studiat oasele acestor animale si au determinat varsta unor exemplare descoperite. Dupa examinarea unui numar mare de probe au concluzionat ca un pui de Hypacrosaurus ajungea la dimensiunea unui adult la varsta de 10-12 ani.
La fel au procedat si vizavi de scheletele unor dinozauri de prada, ca de exemplu cu ramasitele fosilizate de Albertosaurus – care era un mare pradator ruda apropiata cu fiorosul Tyrannosaurus. In urma studiului facut pe exemplarele selectate au constatat ca un pui de dinozaur carnivor ajungea la dimensiunea unui adult la varsta de 20-25 de ani.
In aceea perioada dinozaurul Hypacrosaurus avea dezavantajul de a nu avea corpul protejat de o armura cu tepi, sau de coarne ca alti dinozauri, ceea ce-l facea sa fie o captura mult preferata de pradatori. Singura lui posibilitate de aparare era acest mecanism de crestere accelerata, care il facea sa aiba o statura impresionanta, cand se aflau in turma puteau sa descurajeze atacul unor dinozauri de prada.
Dinozaurul Hypacrosaurus face parte din ordinul Ornithopoda, familia Hadrosauridae.
