Imperiul Mongol a fost un vast imperiu eurasiatic fondat de către Genghis Han. La apogeul puterii sale, imperiul acoperea cea mai mare parte din Asia și o parte a Europei. China, Turcia, Persia și Rusia se aflau sub controlul mongol.
Războinicii mongoli erau călăreți nomazi din regiunea Mongoliei și erau vorbitori atât de mongolă, cât și de turcă. Ei au adus teroare pe teritoriile cucerite prin sălbăticia cu care omorau și distrugeau. Armatele mongole nu aveau nici o organizare politică puternică, motiv pentru care, în cele din urmă, s-au despărțit în regate ce s-au luptat între ele. Unii conducători mongoli au fost asimilați de popoarele cucerite, în timp ce alții și-au menținut identitatea, dar treptat și-au pierdut puterea.
Contribuția majoră a cuceririlor mongole a fost de a pune în contact civilizațiile Europei, Orientului Apropiat și ale Chinei. Odată ce au devenit mai civilizați, conducătorii mongoli au construit drumuri foarte bine păzite pentru a stimula astfel comerțul între toate regiunile cunoscute ale lumii. În Europa, folosirea prafului de pușcă și a cărbunelui, precum și dezvoltarea imprimării par să fi fost inspirate de descrierile lui Marco Polo și ale altora care au trecut pe la curtea marelui Han.
Până în 1206, Genghis Han, un șef de trib în ceea ce este acum Mongolia, unise triburile mongole și turcești învecinate. În 1211, armatele mongole invadează nordul Chinei iar până în 1219 o expediție în Asia Centrală fusese începută. La scurt timp după, nordul Persiei și orașele Samarkand și Buhara au fost capturate. În 1223, un raid mongol a trecut prin Rusia, dar armatele au fost nevoite să se întoarcă în est.
Genghis Han și generalii săi au învățat foarte multe despre război în China. Viteza și rezistența călăreților mongoli a fost folosită din plin. Departe de a fi simple „hoarde”, aceste armate erau foarte bine instruite și disciplinate cu strictețe.
În față se aflau călăreți înarmați ușor ce protejau partea din spate, de unde erau trase săgețile și sulițele. Mongolii atacau doar atunci când dezorganizau armatele inamice. În plus, armatele mongole aveau ramuri speciale de aprovizionare, artilerie și informații. Atunci când capturau un oraș, ei luau tehnicienii și meșteșugarii și îi omorau pe toți ceilalți.
La moartea lui Genghis Han în 1227, fiul său Ogadai a devenit mare Han. În 1234, nordul Chinei este cucerit și o campanie începe împotriva sudului Chinei. În acest timp, fratele lui Ogadai, Jagatai, conducea Turkestanul iar nepotul lor Batu invadase și cucerise Rusia între 1236 și 1240; în 1241 intră în Polonia și Ungaria.
După moartea lui Ogadai în 1241, cuceririle în Europa se opresc. Domeniul condus de Batu a devenit cunoscut sub numele de Imperiul Hoardei de Aur (după culoarea cortului său).
În 1251, un alt nepot de-al lui Ogadai numit Mangu devine mare Han. Acesta îl trimite pe fratele său Hulagu pentru a-i supune pe perși, care la momentul respectiv se aflau sub conducerea turcilor musulmani. Astfel că în 1258, Hulagu cucerește și distruge Bagdadul și îi ucide califul. Un efect secundar al acestei expediții a fost alungarea turcilor otomani și conducerea lor în Asia Mică, de unde aveau să distrugă Imperiul Bizantin. Un avans mongol în Siria și Palestina a fost oprit de către mamelugii din Egipt în 1260.
Mangu a fost urmat de către fratele său Kublai Han, care a terminat de cucerit China în 1279 și a început acolo Dinastia mongolă Yuan. Mongolii au adoptat o politică de toleranță față de toate religiile. Chinezii au continuat să servească ca funcționari, cu excepția pozițiilor civile superioare și în armată. În timp, resentimentul față de conducerea străină a dus la o revoltă în urma căreia mongolii au fost dați jos de la putere în 1368.
În Persia, Hulagu, chiar dacă era oficial supus lui Kublai Han, era de fapt un conducător independent. El a început cea de-a doua dinastie Han. Cel mai mare conducător Han al acestei dinastii a fost Ghazan Han, care la momentul în care a urcat pe tron, în 1295, a adoptat islamul, credința supușilor săi. Tot el a restaurat parțial Persia la nivelul de prosperitate pe care îl avusese înainte de cucerirea mongolă. În 1335, imperiul a fost împărțit definitiv în mai multe fragmente.
În secolul al XIV-lea, domeniul aflat sub controlul lui Jagatai a fost împărțit în două. Rusia a rămas parte a Imperiului Mongol, sub succesorii lui Batu Han, iar principii ruși au fost obligați să le plătească acestora tribut. În același timp, conducerea mongolă a izolat Rusia de restul Europei.
Tamerlan sau Timur, o căpetenie tătară din Turkestan, a început unificarea fragmentelor de vest ale imperiului. El a invadat Persia și și-a extins conducerea în Asia Mică și India, dar la moartea sa cea mai mare parte a zonelor cucerite s-au eliberat repede. Vestigii ale imperiului au supraviețuit până în 1480, când Ivan al III-lea al Moscovei și-a expulzat stăpânii mongoli.
