În imagini: schimbarea gărzii din cetatea Alba Iulia

Dacă vrei spectacol la Alba Iulia, trebuie să prinzi schimbarea gărzii de la porţile cetăţii. Reprezintă un adevărat ceremonial ce permite turiştilor să ia parte activă la freamătul tipic al unei cetăţi medievale.

Am avut norocul de a mă găsi în Alba Iulia chiar la ora la care avea loc schimbarea gărzii la porţile cetăţii – între 11.30 şi 12.00. Zeci de minute în şir am alergat de nebună printre cai şi oameni, căutând din răsputeri să le ies în întâmpinare în punctele cheie prin care se pregăteau să treacă. Şi, evident, să le fac fotografii.

M-am bucurat şi m-am emoţionat alături de tinerii gardieni care struneau caii nărăvaşi, adoptând atitudini militare, disciplinate, de-a dreptul oficiale. Saluturile lor şi micile replici, care se impuneau în momentul în care o gardă lua locul alteia, mi-au făcut inima să tresalte de mândrie.

Evident, au existat numeroase incidente haioase, în cadrul cărora cei vinovaţi se înroşeau de jena publicului, dar uniforma militară îi obliga să treacă cât mai repede peste acele momente.

Şi dacă tot am menţionat uniformele gărzilor, trebuie să dau şi câteva detalii. Este vorba despre uniforme extrem de elegante şi colorate în roşu, alb, gri şi albastru, uniforme austriace, de secol XVIII. Din gardă, fac parte toboşari cu feţe vesele şi rumene care, de dragul publicului, se zbat să ofere adevărate (mini)concerte de tobă.

Totul se desfăşoară conform unui plan bine stabilit. Paznicii nu se desprind, nici nu mişcă în faţa porţilor, ci stau împietriţi, aşteptând să fie schimbaţi. Până în clipa în care nu li se dă comanda de a preda ştafeta, aproape că nu clipesc. Disciplina este cu adevărat militară.

Startul ceremonialului se dă de la Traseul celor trei Fortificaţii. Trupele călare se deplasează apoi de-a lungul pietonalei Mihai Viteazul, îndreptându-se spre Poarta a VI-a unde are loc primul schimb de gardă. Momentul durează câteva minute, tobele bat, paznicul cel nou defilează câţiva paşi, apoi ia locul celui aflat la finalul programului de lucru şi care se alătură trupei în paşi sobri, militari.

Traseul continuă spre Poarta a III-a unde iarăşi se schimbă garda. Ceremonialul este identic cu cel de la Poarta a VI-a. Aici, într-un cadru arhitectural splendid, marcat de statui şi sculpturi ce par de inspiraţie milaneză, s-a petrecut şi un moment comic. Unul dintre caii gărzii (rasa Friesian) s-a săturat brusc de ordine şi disciplină şi a început să se plimbe printre restul cailor aflaţi în poziţie „de drepţi”. Oricât s-a chinuit soldatul să îl strunească, nu a reuşit. Calul nu s-a lăsat până nu şi-a făcut damblaua de a defila mândru şi după propria voinţă în faţa gărzii şi a oamenilor care l-au aplaudat. Ulterior, nici pe parcursul ceremonialului de schimbare a paznicilor nu a acceptat să treacă în planul doi al atenţiei. A nechezat, a clătinat din cap, luând, în felul lui, parte la saluturile tinerilor în uniforme.

Eu am nimerit la Alba Iulia într-o zi de duminică, aşa că am beneficiat şi de un loc în faţă în cadrul tragerii de salve cu tunul. M-am cocoţat pe o colină şi am aşteptat cu nerăbdare ca garda să treacă prin tunelul de acces spre platforma de artilerie. Aşteptarea mi s-a părut foarte lungă. Garda a sosit călare, a descălecat, a trecut tunelul, a urcat treptele şi – în sfârşit – iată-i pe platformă!

A urmat un nou mic ceremonial de saluturi şi comenzi scurte, s-a aprins fitilul şi… BUUUUM! Deşi eram conştientă de ce urmează să se întâmple, la momentul exploziei de tun am tresărit atât de tare, că mi-a sărit aparatul foto din mână. S-au tras vreo şase salve de tun, iar la următoarele am reuşit să nu mă mai sperii.

Tot spectacolul uniformelor şi al cailor se sfârşeşte în faţa Obeliscului lui Horia, Cloşca şi Crişan. Atunci parcă se dă startul unei isterii generale din partea spectatorilor care se aruncă printre oameni şi cai pentru a se poza alături de ei.

Din fericire, li se îndeplineşte dorinţa. Garda este foarte prietenoasă şi dispusă să ofere amintiri foto tuturor admiratorilor – copii şi oameni în toată firea.

Atmosfera este minunată, de sărbătoare. Caii sunt absolut superbi şi abia te abţii să nu pui mâna pe ei. Acest spectacol al schimbării gărzii la porţile cetăţii Alba Iulia are loc zilnic la ora 12.00, însă sâmbăta se desfăşoară de două ori – la prânz şi ulterior seara – din motive practice, de atragere a turiştilor.

În mod inexplicabil, vizitarea cetăţii şi participarea la spectacolul schimbării gărzilor la porţi este gratuită. Singura taxă se percepe la intrarea în muzeul Unirii. Nu mi se pare corect. În afara ţării, se percepe taxă de vizitare până şi la biserici sau catedrale, ca să nu mai spun de cetăţi sau castele medievale. Aş fi dispusă mai degrabă să plătesc pentru averile româneşti, decât să nu plătesc pentru întreţinerea şi conservarea lor, mai ales că cetatea Alba Iulia este un obiectiv turistic de interes major, atât pentru români, cât şi pentru străini. Aş vrea să reziste în forma actuală, extrem de îngrijită şi în vremea generaţiilor care vor veni după mine.