Chiar dacă Imperiul Roman a căzut acum mai mult de 1500 de ani în urmă, acesta a lăsat în urmă o moștenire bogată în inovații și invenții ce pot fi văzute și în ziua de astăzi. Romanii au fost constructori și ingineri iar civilizația lor înfloritoare a dus la producerea de tehnologii avansate, de la apeducte la ziare.

Multe inovații romane au dispărut după căderea imperiului. Tehnologia romană a fost uimitoare și cu mult înaintea vremurilor dar secretele bine păstrate au însemnat că nenumărate invenții au murit odată cu creatorii lor.

Romanii au inventat multe instrumente chirurgicale și au fost pionieri în realizarea cezarienelor dar cea mai valoroasă contribuție în medicină a fost cea pe câmpul de luptă. Sub conducerea lui Augustus, romanii au stabilit un corp medical militar care a fost una din primele unități de chirurgie dedicate câmpului de luptă. Acești medici special instruiți au salvat nenumărate vieți prin intermediul inovațiilor medicale romane precum clemele arteriale chirurgicale pentru a reduce pierderea de sânge.

Doctorii romani au realizat consultații medicale noilor recruți și au ajutat la oprirea răspândirii bolilor prin supravegherea salubrizării taberelor militare. Ei erau cunoscuți chiar și pentru dezinfectarea instrumentelor în apă fierbinte, fiind pionierii unei forme de chirurgie antiseptică ce nu avea să fie dezvoltată complet până în secolul al XIX-lea.
Medicina militară romană s-a dovedit atât de avansată în tratarea rănilor și în promovarea bunăstării încât soldații obișnuiau să trăiască mai mult decât cetățenii obișnuiți în ciuda faptului că se confruntau în mod constant cu pericole pe câmpul de luptă.

La momentul în care erau cei mai puternici, Imperiul Roman cuprindea aproape 2,7 milioane de kilometri pătrați și includea cea mai mare parte din sudul Europei. Pentru a asigura administrarea eficientă a acestui vast domeniu, romanii au construit cel mai sofisticat sistem de drumuri pe care lumea antică îl văzuse până atunci.
Aceste drumuri romane, din care unele sunt folosite și în zilele noastre, au fost construite cu o combinație de pământ, pietriș și cărămizi realizate din granit și lavă vulcanică întărită. Inginerii romani aveau standarde stricte atunci când proiectau drumurile, creând drumuri drepte ce se curbau pentru a permite scurgerea apei.

Până în anul 200 Î.Hr., aceștia construiseră câteva mii de kilometri de drumuri, în mod deosebit pentru a facilita cuceririle militare. Drumurile permiteau legiunilor romane să călătorească până la 40 de kilometri pe zi iar prezența unui sistem complex de posturi însemna că mesajele și celelalte informații puteau fi transmise la viteze uimitoare.

Aceste drumuri erau administrate cel mai des în aceeași manieră ca și drumurile moderne. Pietre ce marcau kilometrul informau călătorii în legătură cu distanța rămasă până la destinație, în timp ce unități speciale de soldați acționau ca un fel de patrulă a drumurilor.
O altă inovație romană o reprezintă cimentul. Multe structuri romane precum Pantheonul,

Colosseumul sau Forul Roman, stau încă în picioare datorită rezistenței cimentului și betonului roman. Romanii au început să construiască folosind betonul acum mai mult de 2100 de ani în urmă și l-au folosit în tot bazinul Mării Mediterane, în tot de la apeducte și clădiri și până la poduri și monumente.

Betonul roman era mult mai puțin rezistent decât cel modern dar s-a dovedit a fi extrem de durabil mulțumită rețetei sale unice ce folosea var stins și o cenușă vulcanică numită „pozzolana” pentru crearea unei paste lipicioase. Combinată cu o rocă vulcanică numită „tuff”, acest amestec antic forma un beton ce putea suporta în mod eficient degradarea chimică. Cenușa vulcanică ajuta la formarea unui compus ce se întărea foarte repede chiar și atunci când era scufundat în apă, facilitând construcția de băi elaborate, chei și porturi.

Arcadele au existat de aproape 4000 de ani, dar vechii romani au fost primii care au valorificat eficient puterea lor în construcția podurilor, monumentele și clădirilor. Proiectarea lor ingenioasă a arcadelor a permis ca greutatea clădirilor să fie distribuită uniform, prevenind structurile masive precum Colosseumul să cadă sub propria lor greutate. Alături de coloane, domuri și tavanele boltite, arcadele au devenit una dintre caracteristicile definitorii ale stilului arhitectural roman.

Roma antică a fost și izvorul mai multor programe guvernamentale moderne, inclusiv măsuri care subvenționau alimentele, educația și alte cheltuieli pentru cei nevoiași. Aceste programe datează din 122 Î.Hr., atunci când tribunul Gaius Gracchus a instituit „lex frumentaria”, o lege ce ordona conducerii romane furnizarea de cereale ieftine către cetățeni.

Această formă timpurie de ajutor social a continuat sub domnia lui Traian, care a implementat un program cunoscut sub numele de „alimenta” pentru hrănirea, îmbrăcarea și educarea copiilor săraci și orfani. Aceste programe includeau și subvenționarea porumbului, uleiului, vinului, pâinii și cărnii de porc, care au fost adăugate pe lista de produse cu prețuri controlate și ce puteau fi colectate cu jetoane numit „tesserae”. Aceste „daruri” generoase au ajutat mulți împărați în câștigarea de simpatie din partea poporului. Cu toate acestea, unii istorici susțin că au contribuit și la declinul economic al Romei.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ