Au existat, in istorie, locuri de-a dreptul infricosatoare, ce puteau insamanta teroarea in mintile oamenilor doar prin simpla lor mentionare. Chiar si astazi, in jurul unora dintre aceste locuri dainuie teroarea, sentimentul acela ce acapareaza gandurile oamenilor, paralizandu-le— unul dintre aceste locuri este, fara doar si poate, Insula Diavolului, ce obisnuia sa umple de teama inimile criminalilor, dar si ale oamenilor simpli, necertati cu legea si bunele moravuri. Numai gandul ca s-ar putea intampla o nedreptate si cineva ar ajunge pe Insula Diavolului era de-a dreptul infricosator, daramite sa se si intample cu adevarat acest lucru.
Timp de aproape un secol, a fost echivalentul francez al exilului, asemanare sporita si de faptul ca insula in sine era o indepartata colonie penitenciara, situata pe cealalta parte a globului, de unde orice evadare era imposibila si intoarcerea acasa, improbabila. Acest loc nu era nicidecum un loc in care sa traiesti, sa supravietuiesti, multi ajungand, la un moment dat, sa-si piarda complet mintile. Ceea ce era cu adevarat ingrozitor era asezarea acestui loc rupt de lume: in mijlocul marii, plutind ca un craniu, alaturi de alte doua insule. De fapt, Insula Diavolului este una dintre cele trei insule ale Salvarii (Salut), din largul coastei Guyanei Franceze, America de Sud.
Si pe celelalte doua, si anume Royale si Saint-Joseph, au existat penitenciare, numai ca legendele care s-au strans acestora doua au fost inabusite complet de cele din jurul Insulei Diavolului. Poate si numele acestei insule a contribuit la sporirea terorii, a temerilor fata de acest loc. Un penitenciar mai exista, de asemenea, si la Kourou, cel mai apropiat oras din interiorul continentului. Si totusi, de mentionat este faptul ca, in general, francezii includeau toate insulele sub un termen generic, respectiv Insula Diavolului, chiar daca aceasta era doar una, de altminteri, cea mai mica dintre cele trei. Aici, detinutii erau grupati conform gravitatii faptelor comise.
Cum era si normal, inchisoarea din adevarata Insula a Diavolului, de maxima securitate, era locul destinat detinutilor politici si criminalilor periculosi, lucru ce a contribuit serios la insamantarea temerilor in mintile oamenilor. Colonia penitenciara a fost infiintata in anul 1852, de altfel, o perioada tulbure din istoria Frantei. In decembrie 1851, Napoleon al III-lea tocmai daduse o lovitura de stat si un centru de detentie, la mare distanta, reprezenta un mod ideal de a se debarasa de adversarii politici. Decizia acestuia de a-i pune pe detinutii politici alaturi de criminalii extrem de periculosi a fost controversata la acea vreme, Napoleon al III-lea fiind acuzat atat direct, cat si indirect ca doreste sa scape de adversari in cel mai oribil mod cu putinta, poate si pentru ca toti oamenii stiau ca insulele erau mlastinoase si circulau diferite boli.
Cu alte cuvinte, daca detinutii nu mureau de batranete, mureau de boli, daca nu mureau de boli, isi pierdeau mintile la un moment dat. De pilda, cei care primisera sentinte de opt ani sau chiar mai putin trebuiau sa ramana in colonia de pe insula o perioada egala de timp dupa ispasirea pedepsei, chipurile, pentru reabilitare completa; cei cu sentinte de peste opt ani nu mai aveau voie sa revina niciodata in Franta, numai ca lucrurile nu stateau chiar atat de simplu: multi dintre detinuti nu si-au mai revenit niciodata dupa aceasta experienta, chiar daca si-au ispasit pedeapsa ori nu au mai revenit in Franta. Insa Insula Diavolului avea sa capete o si mare mare notorietate ca urmare a prezentei a doi detinuti, Alfred Dreyfuss si Henri Charriere.
Primul a fost victima unei faimoase erori judiciare (“afacerea Dreyfuss” fiind subiectul mai multor filme); Charriere a scris un bestseller, Papillon (1970, in care a relatat experienta sa pe insula, cartea fiind apoi ecranizata). Si ultimul caz a fost, intr-o oarecare masura, unul fericit cu atat mai mult cu cat Charriere si-a putut reface viata, si-a gasit un scop. Mai mult decat atat, pelicula, in care Steve McQueen si Dustin Hoffman au jucat rolurile principale, s-a bucurat de un real succes, povestea in sine vanzand mai bine decat si-ar fi imaginat oricine. Din fericire pentru cei certati cu legea, inchisoarea de pe Insula Diavolului a fost dezafectata in anul 1946, iar cladirile, in prezent acoperite de plante agatatoare, au devenit o atractie turistica. Mii de turisti vin, an de an, aici sa vada cu propriii ochi locul unde, candva, teroarea era la ea acasa.
