In anul 563, alaturi de doisprezece adepti, Sf. Columba avea sa isi inceapa calatoria spre Irlanda, tara sa originara, indreptandu-se spre insula Iona, cu o misiune pe cat de importanta, pe atat de iminenta, si anume de a-i face pe localnici sa imbratiseze Noua Religie, si anume crestinismul.
Odata ce a ajuns pe insula Iona, Sf. Columba a pus temelia unei manastiri, menita sa-i convinga, pentru inceput, pe paganii din aceasta regiune de puterea rugaciunii. Potrivit legendei, pe la varsta de 40 de ani, Sf. Columba devenise neinfricat, mizand pe rugaciunile sale. Ba chiar, se spune ca era intr-atat de curajos incat l-a speriat atat de tare pe monstrul din Loch Ness, incat acesta, din acel moment, a mai fost vazut doar de cateva ori, acesta fiind si motivul pentru care, in prezent, s-ar ascunde in apele linistite ale Loch Nessului.
Tot aici, pe insula Iona, Sfantul Columba avea sa si moara in anul 567, iar despre ramasitele sale pamantesti se spune ca ar fi pastrate de manastirea pe care el insusi a construit-o, mai precis de Sanctuarul Sf. Columba. In scurt timp, Iona a devenit un fel de leagan al crestinismului scotian, aici venind tot mai des un numar impresionant de pelerini. Si nu ar trebui sa ne mire faptul ca pe insula Iona au fost inmormantati si opt dintre primii regi ai Scotiei, chiar si Macbeth al lui Shakespeare. Cat despre manastirea cladita de sfantul care a adus crestinismul in Scotia, amintirea acesteia salasluieste inca pe insula, cu atat mai mult cu cat a traversat cele mai zbuciumate vremuri din istoria fermecatoarei Scotie.
Lacasul sfant a fost pradat si pus la pamant de vikingi, refondat de calugarii augustinieni undeva prin anul 1080 si, mai tarziu, reconstruit ca o comunitata benedictina in jurul anilor 1200. Tot in aceasta perioada, manastirii initial construita de Sf. Columba i s-a adaugat si o alta manastire de maici. De pilda, biserica manastirii a fost, pe parcursul mai multor secole, catedrala episcopilor care au guvernat peste insulele din aceasta parte a Scotiei.
O parte importanta a acestei biserici ar fi fost construita in jurul secolului al XVI-lea. De-a lungul secolelor, edificiul religios a inceput sa cada in paragina si abia dupa anul 1899, a fost supusa unor lucrari masive de restaurare, cand cel care detinea insula Iona, al VIII-lea duce de Argyll, a hotarat sa dea in proprietatea ruinele Bisericii Scotiei.
Cu toate acestea, lucrarile de restaurare au fost suportate financiar, in mare parte, de catre comunitatea locala din Iona, infiintata de reverendul George MacLeod in anul 1938. Motivul pentru care reverendul George MacLeod a fondat aceasta comunitate locala din Iona a fost legat de dorinta sa de a transforma situl intr-un centru important de pelerina.
Intr-un final, insula Iona avea sa fie preluata de natiunea scotiana in anul 1979. Iar acest sit nu este impresionant doar prin manastirile benedictine si ale celei de maici, ci si datorita mormintelor ce apartin capateniilor clanurilor scotiene si ale personalitatilor de seama din Scotia, precum si crucile celtice care au fost ridicate aici.
Mai mult decat atat, vizitatorii mai pot vedea pe insula Iona si Sanctuarul Sf. Columba, recent restaurat, si piatra numita „Plapuma lui Columba”, despre care se spune ca ar fi, cel mai probabil, piatra de pe mormantul sau. In sfarsit, insula Iona primeste, an de an, mii de turisti si pelerini, iar, asa cum spunea si Dr. Johnson, cei care nu isi gasesc linistea sufleteasca si care nu reusesc sa-si revitalizeze credinta nu sunt oameni pe care ii putem invidia, ba dimpotriva, intrucat ruinele de pe Iona nu pastreaza doar amintirea Sf. Columba, ci amintirea inceputurilor crestinismului in Scotia.
