Insula Tasmania este cel mai mic stat al Australiei și cea mai mare insulă a ei, fiind localizată la 240 km sud de Australia, cu o climă temperată în centru și sud și mediteraneană în nord, cu patru anotimpuri distincte, dintre care iarna cu temperaturi între 3-12 grade Celsius pentru ca maximele verii să se situeze între 21-24 de grade. În componența statului Tasmania, pe lângă insula cu același nume și care reprezintă aproximativ 94% din teritoriul statului, mai intră și alte insule mici ca Insula King, Flinders și Bruny și unele foarte mici din Strâmtoarea Bass din jurul Tasmaniei, precum și Insula Macquarie, situată în sudul Oceanului Indian, în total 334 insule și insulițe, stânci și recifuri, fiind a 26-a insulă ca mărime din lume.
În apropierea coastelor de sud ale insulei se află insulele De Witt și Maatsuker. Suprafața sa este de 90.758 km² cu 364 km de la nord la sud și 306 km de la est la vest. Orașe mai importante sunt Hobart-capitala, Launceston, Burnie, Devenport.
În 24 octombrie 1642 primul european care a ajuns în Tasmania a fost navigatorul olandez Adel Tasman care a botezat insula „Pământul lui Van Diemen” în onoarea guvernatorului de atunci al Companiei Olandeze a Indiilor de Est. Olandezii nu au revendicat insula cu toate că ei sunt cei care au descoperit-o primii. Mai bine de o sută de ani mai târziu, în 1772, a venit rândul francezilor expediționari conduși de Marc-Joseph Marion du Fresne sa pună piciorul pe insulă, dar nici aceștia nu au declarat-o drept teritoriu francez, cum nu au făcut-o nici englezii în 1773 când au ajuns la ea.
În anul 1779 insula a fost luată în stăpânire de James Cook în numele Marii Britanii. În anul 1800 pe insulă, a fost întemeiată prima așezare europeană cu rol de colonie penitenciară, până în 1803 când existau deja 100 de oameni care locuiau aici. Ocnașii erau puși să taie copaci, să muncească în minele de cărbune și în carierele de piatră, să construiască poduri și drumuri, fiindu-le, în acest timp, interzis să vorbească între ei. În 1850 deja aici trăiau aproximativ 75.000 de oameni. Colonia penitenciară din Tasmania a fost lichidată în anul 1877. Aici au trăit între 5000-10.000 băștinași care au fost decimați până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Insula a funcționat drept colonie britanică până în 1901 când a fost alipită confederației de state australiene pentru a forma Commonwealth of Australia.
Tasmania este un teritoriu aproape neatins deoarece jumătate din suprafața sa este declarată rezervație naturală, parc natural și teritoriu în Patrimoniul Mondial UNESCO. Insula a fost numită și Anglia Sudică pentru clima mereu ploioasă de pe insulă sau a fost numita și “Tassie”, mai ales în cadrul campaniilor de marketing, dar și “Tas” în vorbirea colocvială. Numărul locuitorilor este de 507,626 (iunie 2010). Tasmania are 2000 km de poteci și 18 parcuri naționale, aria Tasmanian Wilderness World Heritage acoperă 1.38 milioane hectare de pământ și ape.
O insulă atât de atractivă oferă destinații turistice pe măsură. În orașul Devonport situat la gura râului Mersey, cu fața la strâmtoarea Strait se află multe destinații pentru iubitorii de aventură: Munții Cradle, Zidul Ierusalimului, nord vestul incluzând The Nut, Muzeul Regional de Artă și Muzeul Maritim, feribotul tasmanian, Parcul Național al Munților Cradle și al Lacului St. Clair, picturile murale din Sheffield sau magazinele de antichități în La Trobe, vizitele la plaja pitorească de la Penguin, explorările la peșterile de calcar din Parcul Mole Creek Karst National, croazierele pe râul Arthur, scufundările la epavele de pe țărm, vizitele în orașul istoric Stanley, pescuitul în Port Sorrel pe un pod plutitor, practicarea caiacului sau a skiului nautic.
Se poate vizita de asemeni orașul Launceston care este situat la vârful văii Tamar, al doilea oraș ca mărime din Tasmania și unul dintre cele mai vechi orașe coloniale, cu clădiri edwardiene, cascada Gorge și Valea Tamar cu podgoriile și pivnițele sale de vin, se poate face o plimbare cu telescaunul, o plimbare pe jos prin Zig-Zag Track, o vizită în Parcul Național Narawntapu, unde se pot vedea canguri, marsupiale unice și echidne, se pot vizita câmpurile de lavandă de la Nabowla, se poate merge la Parcul Național Ben Lomond, se pot observa păsările în Insula Tamar.
În orașul Strahan de la Oceanul Indian, se oferă croaziere pe râul Gordon și excursii pe calea ferată cu cremalieră și pinion la West Coast Wilderness, se poate face o vizită la cea mai bogată mină de aur și cupru sau o vizită la cea înaltă cascadă din Tasmania, Montezuma Falls. Cei ce practică caiacul o pot face în Portul Macquarie sau se poate călători pe un drum cu 90 de serpentine, ca să se viziteze Muntele Osaa, cel mai înalt munte de pe insulă cu cei 1667 m sau orașul Zeehan de unde se exploata demult argintul.
În capitala Hobart se pot vizita Muntele Wellington (1271 m) de unde panorama orașului se așterne la picioare și Râul Derwent, vestita piață Salamanca (deschisă duminică dimineața). Pentru turiști este binevenită o vizită în Valea Huan și plimbările în Pădurea Tahun, în Peninsula Tasman și un tur istoric în Portul Arthur, se poate lua feribotul spre Insula Bruny sau se pot vizita peșterile și stâncile cu forme speciale de pe țărm sau stejarii de 200 ani, se poate vizita Parcul Național Southwest sau Parcul Național Tasman, închisoarea din secolul al XIX-lea din Portul Arthur, se poate servi cină luxoasă în Golful Peppermint.
Se pot vizita cabanele din piatră din Oatlands după o plimbare pe un traseu istoric de la Launceston la Hobart (drumul pe care l-au făcut coloniștii prima dată), fiind binevenită o vizită în orașele vechi New Norfolk și Hamilton pe râul Clyde. Centrul Bonorong Park Wildlife în Brighton, Fabrica de Ciocolată Cadbury de la Claremont, lângă Hobart unde se poate vedea cum se fabrică ciocolata, o zi de rafting în Munții Hartz, Cradle sau la Lacul St. Clair, o vizită la Muzeul de Artă Nouă și Veche sunt printre multiplele atracții oferite cu generozitate de Insula Tasmania.
