Inventat de Samuel Morse, cu ajutorul altor persoane între anii 1830 și 1840, telegraful a revoluționat comunicarea la distanță. El funcționa prin transmiterea unor semnale electrice printr-o sârmă aflată între stații. Pentru o transmitere simplă a mesajelor, Morse a dezvoltat un cod ce îi poartă numele, care atribuia un set de linii și puncte pentru fiecare literă a alfabetului.
Chiar dacă în ziua de astăzi telegraful nu mai este folosit, fiind înlocuit cu telefonul și internetul, el a pus bazele revoluției comunicațiilor ce a condus la inovațiile ulterioare.
Înainte de inventarea telegrafului, informațiile erau transmise pe distanțe lungi cu ajutorul semnalelor de fum sau a bătăilor de tobă. La începutul anilor 1790, a fost inventat semaforul ce consta într-o serie de stații situate pe vârful dealurilor ce aveau brațe mari mobile pentru semnala literele și numerele și două telescoape pentru a vedea celelalte stații. Dar la fel ca și semnalele vechi, și această metodă era susceptibilă la schimbările vremii și la alți factori ce împiedicau vizibilitatea.
La începutul secolului al XIX-lea, două evoluții în domeniul energiei electrice au deschis drumul producției telegrafului electric. Fizicianul italian Alessandro Volta a inventat bateria ce putea stoca energia electrică într-o manieră de încredere și permitea utilizarea curentului într-un mediu controlat. În 1820, fizicianul danez Hans Christian Oersted a demonstrat legătura dintre electricitale și magnetism prin devierea unui ac magnetic prin intermediul curentului electric.
În timp ce oamenii de știință și inventatorii din întreaga lume au început să experimenteze cu baterii și principiile electromagnetismului pentru a dezvolta un sistem de comunicare, în mod obișnuit, recunoașterea pentru inventarea telegrafului revine la două seturi de cercetători: Sir William Cooke și Sir Charles Wheatstone din Marea Britanie și Samuel Morse, Leonard Gale și Alfred Vail din Statele Unite ale Americii.
În anii 1830, echipa britanică a dezvoltat un sistem de telegraf cu 5 ace magnetice care puteau fi îndreptate în jurul unui grup de litere și numere cu ajutorul curentului electric. Sistemul lor a fost utilizat imediat de la inventare pentru semnalizarea căilor ferate din Marea Britanie.
În aceeași perioada, americanul Morse lucra la dezvoltarea unui telegraf electric. Se pare că el devenise intrigat de idee după ce a auzit o discuție despre electromagnetism în timpul unei călătorii din Europa către Statele Unite ale Americii la începutul anilor 1830. Mai târziu, el a învățat mai multe despre subiect de la fizicianul american Joseph Henry.
În colaborarea cu Vail și Gale, Samuel Morse a reușit să producă un telegraf cu un singur circuit care funcționa prin apăsarea de către operator a unei taste ce finaliza circuitul electric al bateriei. Prin intermediul acestei acțiuni, un semnal electric era transmis de-a lungul unui fir la un receptor ce se afla la celălalt capăt. Tot ce era necesar sistemului era o cheie, o baterie, o sârmă și o linie de stâlpi între stații pentru sârmă și receptor.
Chiar dacă era o invenție extraordinară, telegraful mai avea nevoie și de un sistem pentru trimiterea mesajelor. În acest sens, Morse a dezvoltat ceea ce avea să fie cunoscut drept Codul Morse. Codul Morse atribuia literelor și numerelor un set de puncte și linii în funcție de frecvența în utilizare. De exemplu literele comune folosite precum „E” primeau un cod simplu, în timp ce literele utilizate mai rar precum „Q” aveau un cod mai lung și mai complex.
Inițial, atunci când codul era transmis prin liniile telegrafice, era marcat ca semne pe o bucată de hârtie ce mai apoi erau traduse în engleză. Cu toate acestea, în scurt timp, devenise evident că operatorii puteau auzi și înțelege codul doar prin ascultarea clicurilor făcute de receptor, motiv pentru care hârtia a fost înlocuită cu un receptor ce crea sunete mai puternice.
În 1844 a fost transmis primul mesaj între Washington și Baltimore. Ulterior, sistemul s-a răspândit în toată America și întreaga lume, ajutând la apariția altor inovații. Printre acestea putem enumera o mai bună izolare pentru firele de telegraf și inventarea sistemului quadruplex ce permitea transmiterea simultană a 4 mesaje ce utilizau aceeași sârmă.
Telegraful a fost foarte repede acceptat de către oameni, aceștia fiind dornici de o modalitate mai rapidă și ușoară de trimitere și primire a mesajelor. Cu toate acestea, utilizarea la scară largă și succesul dispozitivului au făcut necesară existența unui sistem unificat de stații de telegraf.
Compania Telegrafică Western Union a fost una dintre primele astfel de companii, ce s-au dezvoltat în jurul noului sistem în anii 1850. Până în 1861, Western Union realizase primele linii de telegraf transcontinental. Sisteme extinse au apărut în Europa în ultima parte a secolului al XIX-lea iar în 1866 primul cablu de telegraf permanent a fost pus în funcțiune cu succes peste Atlantic. Până în 1940, peste Oceanul Atlantic existau 40 de astfel de cabluri.
Telegraful a transformat felul în care se desfășurau războaiele și felul în care jurnaliștii își desfășurau activitatea. În loc de săptămâni, acum un mesaj putea fi transmis aproape instantaneu.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, noi tehnologii au început să apară, umbrind telegraful și făcându-l să fie scos din utilizarea la scară largă.
