Atena este unul dintre cele mai vechi orașe din lume, fiind locuită constant de mai bine de 3000 de ani. Realizările sale culturale din timpul secolului al V-lea Î.Hr. au pus bazele civilizației occidentale.

Atena și-a început istoria în neolitic ca un fort pe dealul Acropole, undeva între al patrulea și al treilea mileniu Î.Hr. Prin 1400 Î.Hr., Atena devenise un centru puternic al civilizației miceniene. Spre deosebire de alte centre micenice precum Micene și Pylos, Atena nu a fost jefuită și abandonată în momentul invaziilor dorice din 1200 Î.Hr.

Până în secolul al VIII-lea Î.Hr., Atena a reapărut ca un rival puternic al orașelor stat Teba și Sparta. Încă de la începutul primului mileniu, Atena a fost un oraș-stat suveran, condus la început de regi.

În această perioadă, Atena a reușit să aducă alte orașe din Attica sub conducerea sa, creând cel mai mare și bogat stat din Grecia. Până în secolul al VII-lea Î.Hr., tulburările sociale s-au răspândit iar consiliul numit Areopagus l-a numit pe Draco să elaboreze un nou cod de legi strict. Când acesta a eșuat, consiliul l-a numit pe Solon pentru a crea o nouă constituție.

Reformele lui Solon au tratat problemele economice și cele politice. Puterea nobilimii a fost redusă prin eliminarea sclaviei, pedepsirea datoriei și eliberarea comerțului, ceea ce a dus la apariția unei prospere clase de comercianți. Solon a împărțit atenienii în 4 clase în funcție de bogăție și capacitatea efectuării stadiului militar. Cea mai săracă clasă și cea mai numeroasă a primit drept de vot, dar numai clasele superioare puteau deține funcții politice.

Noul sistem a pus bazele a ceea ce avea să devină democrația ateniană, dar pe termen scurt nu a reușit să potolească conflictele iar după 20 de ani de neliniște politică, Peisistratus a preluat puterea. Peisistratus a fost un conducător popular, ce a făcut Atena bogată, puternică, un centru cultural și a fondat supremația navală ateniană în Marea Egee și dincolo. După moartea sa, Atena a fost condusă de cei doi fii ai săi, dar aceștia nu s-au dovedit a fi buni conducători.

În 510, Cleisthenes a preluat puterea și a stabilit democrația în Atena. El a înlocuit cele 4 clase cu altele 10, din care erau aleși 50 de membri în consiliul care guverna Atena. Acest sistem a fost remarcabil de stabil până când Alexandru cel Mare a cucerit Atena în 338 Î.Hr.

Înainte ca Atena să devină puternică, Sparta era considerată liderul grecilor. În urma războaielor cu Persia, Atena a reieșit mai puternică și a format Liga de la Delos, o alianță dominată de atenieni.

Perioada dintre sfârșitul războaielor persane și cucerirea macedoneană a reprezentat apogeul Atenei ca centru de cultură, filozofie și arte. Prin intermediul tributurilor plătite de membrii ligii s-au construit marile monumente ale perioadei clasice, precum Partenonul. În această perioadă au trăit nume mari precum, Euripide, Sofocle, Aristotel, Platon, Socrate, Herodot și Fidias.

Hegemonia Atenei a dus la Războiul Peloponesiac din 403 Î.Hr., cand Sparta și aliații săi au câștigat. În perioada următoare, alianțele s-au schimabat de mai multe ori, dar până în 338 Macedonia devenise puterea dominantă în zonă. Atena a fost învinsă de Alexandru cel Mare, pierzându-și independența. După 200 de ani de supremație macedoniană, Grecia a fost absorbită în Republica Romană.

Sub dominația romană, Atena a fost un oraș liber datorită numeroaselor sale școli admirate de toată lumea antică. Împăratul Hadrian a construit o bibliotecă, un gimnaziu, temple, poduri, viaducte și a finalizat Templul lui Zeus. Timp de 500 de ani, orașul a rămas un centru pentru învățare patronat de împărați precum Nero și Hadrian.

Până în 529 D.Hr., convertirea la creștinism a dus la sfârșitul istoriei antice. Sub conducerea bizantină, templele au fost transformate în biserici iar multe dintre lucrările și operele de artă au fost duse la Constantinopol.

Până în secolul al XI-lea, Atena a trecut prin perioade de nesiguranță, fiind invadată de numeroase ori, dar sub conducerea fermă a Imperiului Bizantin, aceasta și restul Greciei au prosperat.

Secolele al XI-lea și al XII-lea au reprezentat Epoca de Aur a artei bizantine în Atena. Creșterea orașului a atras diverși comercianți care au dus la creștere economică. Cu toate acestea, prosperitatea medievală si a 4-a Cruciadă din 1204 au dus la cucerirea Atenei de către latini.

În 1458, orașul a fost cucerit de otomani. Inițial sultanul dăduse ordin ca toate clădirile și monumentele să nu fie distruse, dar până în secolul al XVII-lea puterea imperiului era în declin, motiv pentru care multe clădiri au fost dezmembrate pentru a se construi fortificații. În această perioadă ce nu era distrus era furat și vândut.

Abia în 1833, forțele otomane s-au retras iar Atena a fost aleasă capitala noului regat al Greciei. La acest moment, Atena nu era decât un grup de clădiri la poalele Acropolei. Primul rege al Greciei a fost prințul Otto de Bavaria. Acesta a ales orașul nu pentru că ar fi fost mare (doar 4000/5000 de locuitori), ci din motive istorice și sentimentale. Otto a planificat un oraș modern și a început ridicarea clădirilor publice.

După dezastruosul război cu turcii, Atena a cunoscut o explozie demografică, când mai mult de 1 milion de refugiați greci din Asia Mică au fost relocați în Grecia. După ocupația germană din al Doilea Război Mondial, orașul a început să crească din nou.

Intrarea în Uniunea Europeană a Greciei în 1981 a adus un val de investiții, dar a dus și la creșterea problemelor sociale și de mediu. Nivelul poluării din Atena era unul dintre cele mai ridicate din lume, punând în pericol monumentele antice. Prin intermediul ajutorului european, Atena s-a angajat în proiecte mari de infrastructură ce au ajutat la prezervarea orașului și a monumentelor sale.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ