Istoria Paștelui – cea mai importantă sărbătoare creștină are rădăcini păgâne și evreiești

Sărbătoare creștină fundamentală, majoritatea știu ce eveniment important pentru creștinătate este marcat de Paște. Din nefericire, nu chiar toți știu aceasta – puteți găsi online filmulețe amuzante și triste în același timp, în care românii întrebați nu cunosc diferența dintre Paște și Crăciun!

Însă în general, putem afirma că mare parte a creștinilor cunosc faptul că de Paște comemorăm evenimentul ce a stat la baza înființări unei mari religii: patimile, răstignirea, moartea și Învierea lui Iisus.

Mulți știu și faptul că Paștele creștin își are în parte originea în Paștele evreiesc, denumit Pesah. Prima mare religie monoteistă (iudaismul) a constituit baza unei noi religii. Chiar denumirea provine din ebraică, pasah semnificând a trece. Evenimentele fundamentale ce au întemeiat creștinismul au coincis cu data sărbătorii ebraice.

Însă ce se comemorează de Paștele evreilor?

Datele istorice spun că în jurul anului 1400 înaintea lui Hristos s-a sărbătorit primul Pesah. Acesta comemorează libertatea evreilor odată cu fuga lor din robie (Exodul) și trecerea Mării Roșii. Toate aceste evenimente sunt relatate în Vechiul Testament.

Tot Vechiul Testament scoate în evidență că sacrificarea mielului de Paște a fost inițial tradiția evreilor. Dumnezeu i-a ajutat să iasă din Egipt, iar la prima sărbătoare a Pesah, le-a cerut să sacrifice un miel, ca legământ cu divinitatea. În creștinism, sacrificarea mielului simbolizează sacrificiul Fiului lui Dumnezeu, prin care El face un legământ nou cu toți oamenii ce primesc învățătura. Astfel, nu doar evreii (poporul ales), ci toți oamenii pot fi iertați de păcate prin sacrificiul lui Iisus și toți pot avea viață veșnică în Împărăție.

Cina cea de Taină, eveniment ce stă la baza Noului Testament, a fost de fapt o cină rituală a evreilor de Pesah.

Paștele – sărbătoare cu rădăcini păgâne

Totodată, Paștele se sărbătorește în aceeași perioadă în care multe religii păgâne celebrau reînvierea naturii, perioada de fecunditate. Se știe faptul că Paștele creștin se calculează având în vedere rotația lunii în jurul Pământului și echinocțiul de primăvară. În aceeași perioadă, păgânii celebrau trezirea la viață a naturii, închinându-se le diferite zeități ale vieții și ale fertilității.

În anumite limbi, Paștele este denumit Easter (engleză) sau Ostern (germană). Acești termeni sunt derivați de la numele Eostre, o zeiță păgână a vieții, fertilității, reînvierii. În perioada Paștelui creștin, saxonii se închinau la această zeiță, sărbătoarea semnificând trezirea naturii la viață, fecunditate, belșug. De altfel, animalul ce simboliza zeița era un iepure – simbol transmis în creștinism sub forma îndrăgitului Iepuraș de Paște.

Încă un fapt demn de menționat este acela că extrem de multe religii arhaice (pe care le numim păgâne) au ca mit fondator sacrificiul unei divinități, al unui zeu, sacrificiu ce a dus la crearea lumii și a oamenilor. Fără dăruire și renunțare completă (așadar, sacrificiu), creația este imposibilă, la fel și mântuirea.