Ivermectina este denumirea medicamentului care, în aceste zile, a suscitat discuţii aprinse, la noi, dar şi în alte părţi ale lumii, în condiţiile în care toate ţările caută soluţii pentru a stopa pandemia de COVID-19, care a bulversat viaţa tuturor de aproape un an de zile. Între atâtea incertitudini, drame, eforturi, căutări, protocoale, interdicţii, pericole, în mod firesc, orice veste dătătoare de speranţă trezeşte interesul specialiştilor şi, deopotrivă, al oamenilor obişnuiţi de pretutindeni.
Despre ivermectină, ca posibil tratament contra SARS-CoV-2, în alte ţări, se vorbeşte încă din primăvara anului trecut, iar recent, în ianuarie 2021, a revenit în atenţie, mai ales după ce alte tratamente nu s-au dovedit suficient de eficiente, iar campaniile de vaccinare avansează cu dificultate. Paradoxal este faptul că, şi în cazul ivermectinei, ca şi în legătură cu alte variante de tratament pentru COVID-19, marile controverse se nasc chiar între specialişti, între cei despre care se presupune că, atunci când vin cu o poziţie publică, o fac în cunoştinţă de cauză şi cu argumente ştiinţifice.
Ce este ivermectina? Premiul Nobel pentru ivermectină
Ivermectina este un medicament inventat de biochimistul şi biologul irlandez William Campbell, care, pentru această realizare şi pentru întreaga sa activitate ştiinţifică, a primit, în 2015, Premiul Nobel pentru Medicină, împreună cu biochimistul japonez Satoshi Omura. Ivermectina a fost concepută pentru a combate infecţiile produse de viermii cilindrici, a parazitozelor, în general, precum şi în tratamentul altor boli.
Motivaţia juriului, la acordarea premiului Nobel lui William Campbell, a fost: “ Pentru terapii care au revoluţionat tratamentul unora dintre cele mai devastatoare boli parazitare şi care au salvat sute de milioane de pacienţi”.
Molecula de ivermectină a fost concepută în 1975 şi aprobată pentru uz medical în 1981. Utilizarea ivermectinei în prevenirea şi tratamentul Oncocercozei, cunoscută şi sub numele de “Cecitatea râurilor” sau “Boala lui Robles”, cauzată de infecţia cu un vierme parazitar şi care poate duce la orbire, mai ales în zonele din Africa Subsahariană, dar şi în America Centrală, în Orientul Mijlociu, s-a bucurat de rezultate excepţionale.
Considerată o problemă gravă de sănătate publică, Oncocercoza, care afecta peste 37 de milioane de persoane anual, a fost eradicată în multe ţări, graţie acestui medicament. Începând cu anul 1988, ivermectina a fost furnizată gratis, în cadrul unui program de donaţie, de către laboratoarele Merk&Co., unde William Campbell şi-a desfăşurat activitatea ca parazitolog.
Referindu-se la ivermectina în tratamentul oncocercozei, OMS îl consideră “un medicament esenţial”, subliniind că, spre deosebire de alte medicamente folosite anterior, care au avut efecte secundare grave, uneori fatale, ivermectina este sigură şi poate fi utilizată pe scară largă, din 1988 şi până astăzi salvând milioane de oameni. Ivermectina pentru uz uman se comercializează, în prezent, în peste 90 de ţări, ca tratament contra a 183 de nematode (viermi), acarieni, împotriva scabiei. În România se foloseşte numai pentru uz veterinar.
Este ivermectina medicamentul “miraculos” un lupta cu SARS CoV-2? Opinii pro şi contra
După ce medicii australieni, încă din aprilie 2020, în plină pandemie, au adus în discuţie posibilitatea folosirii ivermectinei în combaterea COVID-19, la începutul acestui an medicamentul a reintrat în atenţia cercetătorilor şi a instituţiilor abilitate să aprobe sau nu diverse protocoale şi studii clinice.
În primăvara 2020, specialiştii în boli infecţioase de la Spitalul Royal din Melbourne și Universitatea Monash din Clayton, Australia, au constatat, în experimente în vitro, scăderea de 5000 de ori, în 48 de ore, a cantităţii virale de SARS CoV-2, la o singură doză de ivermectină – un fapt spectaculos.
La scurtă vreme, în iulie 2020, aceste experimente au fost contestate de două publicaţii ştiinţifice europene, care au considerat că diversele culturi de celule utilizate, cunoscute sub numele de Vero (celule de maimuţe, standard pentru astfel de experienţe) nu erau cele mai indicate.
Cu toate acestea, şi în alte ţări s-a început să se facă studii clinice cu rezultate încurajatoare, iar altele sunt în curs de desfăşurare. În Argentina, de exemplu, circa 1200 de asistenţi medicali, aflaţi în contact cu bolnavi de COVID-19, au fost urmăriţi timp de zece săptămâni. 788 au primit ivermectina, 407 nu au primit tratament. La sfârşitul studiului, 237 subiecţi au fost infectaţi, din grupul fără tratament, în timp ce, din celălalt grup, nu s-a infectat niciunul.
Studii clinice la zi – rezultate diverse
Până la momentul actual, în diverse ţări, s-au desfăşurat în jur de 35 de studii clinice, în unele dintre ele ivermectina fiind folosită profilactic, în altele în faza de început a bolii COVID-19, în altele, pentru fazele severe ale bolii. Beneficiul medicamentului, mai ales dacă este folosit în combinaţie şi cu alte medicamente, spun doctorii, pare a fi semnificativ şi clar în toate etapele, cu excepţia câtorva cazuri în care doza administrată a fost prea mică sau în cele în care au fost implicaţi pacienţi tineri.
În toate situaţiile, încărcătura virală s-a redus în două-trei zile, evoluţia clinică a fost scurtată şi a scăzut mortalitatea. Cei care au efectuat studiile spun că posibilitatea ca acestea să genereze rezultate fals pozitive ar fi de 1/ 1000.
Mecanismul de acţiune al ivermectinei, spun medicii implicaţi în studiile clinice, ar consta în blocarea proteinei care, în celulele infectate, transportă ARN-ul viral către nucleu, unde găseşte enzima pe care o copiază şi o multiplică (o singură celulă putând genera între 100 şi 1000 de virusuri ARN). Aceiaşi medici susţin că, în legătură cu efectele secundare, toxicitatea neurologică poate să apară numai la doze foarte mari.
Ivermectina în studiile clinice de la Universitatea Harvard
Şi în SUA sunt în desfăşurare studii clinice, la Universităţile din Utah şi Harvard, analizându-se evoluţia bolii la 1400 de pacienţi. Prima jumătate a fost tratată de COVID-19 cu ivermectina, cealaltă cu alt tratament, pentru primii rata de mortalitate fiind de 1%, iar pentru ceilalţi 8%. Un cercetător de la CERN sublinia, în legătură cu acest fapt, că nu este suficient să se observe astfel de aspecte, trebuie înţeles şi mecanismul care conduce la rezultat.
Pe de altă parte, Societatea Franceză de Farmacologie și Terapie apreciază că rezultatele favorabile ale ivermectinei în experimentele în vitro s-ar datora faptului s-a folosit o concentraţie a medicamentului mult mai mare decât în dozele folosite în tratamentele antiparazitare la om. In acelasi timp, MedinCell, producătorul de ivermectină din Franţa, a comunicat rezultate pozitive în studiul clinic care vizează validarea acestui medicament în profilaxia COVID-19.
Alte controverse. Ce spune William Campbell despre medicamentul pe care l-a inventat?
Există voci din domeniul medical care susţin că diversele controverse legate de utilizarea ivermectinei în tratarea COVID-19, ca şi a altor medicamente, prezente în protocoalele medicale până la un moment dat, sunt generate, pe de o parte, de o mulţime de necunoscute despre această boală, dar, în mare măsură, şi de interesele industriei farmaceutice.
Unii spun că există produse farmaceutice mai vechi şi mult mai ieftine, potenţial eficiente împotriva SARS-CoV-2 si care sunt ignorate în favoarea altora mai noi şi mai scumpe, care ar aduce profit. Aceasta este însă o luptă care, cel puţin din punct de vedere moral, ar trebui abandonată.
Într-un interviu acordat televiziunii irlandeze, inventatorul ivermectinei, William Campbell, întrebat fiind ce crede despre folosirea medicamentului său în tratarea şi profilaxia COVID-19, cu echilibrul vârstei de 90 de ani şi cu uriaşa experienţă ştiinţifică pe care a acumulat-o, a răspuns că rezultatele pot fi favorabile, dar că este nevoie de studii clinice extrem de riguroase şi profesioniste.
Studii clinice se fac în continuare şi cu alte medicamente/ combinaţii de medicamente care să ducă la rezultate favorabile în tratarea COVID-19. Recent a fost aprobată folosirea ivermectinei contra COVID-19, în studii clinice, în ţări din America Latină, în Peru, în Bolivia, se foloseşte şi în spitale din SUA, în urmă cu câteva zile a fost aprobată şi în Europa, în Slovacia si in Macedonia.
In România – un proces complicat şi de durată
Se pare că şi în România se fac demersuri pentru a se obţine o astfel de aprobare, fără de care apelul la un asemenea medicament este interzis, fiind folosit, ca în toată Uniunea Europeană, doar pentru uz veterinar. Dar o astfel de aprobare, după cum spun autorităţile autohtone, este un proces complicat şi de durată.
Aşa cum s-a întâmplat şi cu alte medicamente, este nevoie de studii riguroase, pe scară largă, spun medicii, care să ofere răspunsuri clare, pentru ca viaţa oamenilor să fie salvată, nu complicată mai mult decât a făcut-o pandemia însăşi.
Un spray nazal contra COVID-19?
Mai multe de echipe de cercetători, din ţări diferite, anunţă că, în curând, vor fi produse spray-uri nazale pentru combaterea COVID-19. SaNOtize Research and Development Corp, din Vancouver, Canada, a anunţat că a pus la punct un astfel de spray care, în cadrul testelor de laborator, a dovedit o eficienţă de 99,9% în distrugerea virusului SARS-CoV-2.
Acest spray nazal se bazează pe oxid nitric, o nanomoleculă naturală, produsă de corpul uman, cu proprietăţi antimicrobiene. Importanţa oxidului nitric în corpul uman şi a proprietăţilor sale de vindecare a fost descoperită de profesorul american, de origine albaneză, Ferid Murad, de la Universitatea Standford (care este şi membru în Consiliul de administraţie de la SaNOtize) şi pentru care a şi primit Premiul Nobel pentru medicină, în 1998.
Se consideră că spray-ul cu oxid nitric este o metodă uşoară, rapidă şi eficientă de apărare a organismului împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2, în cazurile uşoare şi moderate, cu scopul de a preveni răspunsul inflamator sever şi infecţia plămânilor, in condiţiile în care coronavirusul se transmite prin picături aeriene, către membranele mucoase din nas, unde este reprodus într-o perioadă de incubaţie de trei zile, afectând celulele mucoasei nazale şi fiind transportat apoi către tractul respirator inferior, ducând la pericolul pneumoniei virale.
În ziua de 26 ianuarie 2021, compania Pharma &Beauty Group, tot din Franţa, a comunicat că va lansa pe piaţă, în februarie, tot un spray nazal, capabil să elimine virusul 99%, în 30 de secunde. Este un spray cu apă ionizată, cunoscută pentru proprietăţile antimicrobiene, utilizabil în scop preventiv, pentru a împiedica răspândirea virusului. Compania a precizat că poate produce 10 milioane de spray-uri pe lună.
Şi un vaccin nazal…
În data de 25 ianuarie 2021, şi Institutul Pasteur din Paris a anunţat că a renunţat la studiul principal care viza obţinerea unui vaccin contra COVID-19, în favoarea unui tratament administrat pe cale nazală. Deocamdată, studiile sunt în stadiu preclinic, testat pe lilieci şi hamsteri şi rezultatele sunt foarte promiţătoare. Un vaccin nazal asemănător este aproape de finalizare şi în SUA, conceput de specialiştii de la Universitatea Pennsylvania, în parteneriat cu compania de biotehnologie Regeneron.
Aşadar, în toate părţile lumii se caută soluţii pentru a se pune capăt pandemiei de COVID-19. Sunt încă multe necunoscute, multe incertitudini, soluţiile medicale sunt controversate. Am lăsat în urma complicatul an 2020, dar coronavirusul este încă prezent, o nouă tulpină pare a avea o rată de transmisibilitate mult mai mare.
Se încearcă mereu tratamente, unele care, iniţial, păreau eficiente, sunt abandonate şi înlocuite cu altele. Până când, prin vaccinuri, se va realiza o imunitate colectivă mai este drum lung. Poate că se vor găsi tratamente mai eficiente şi metode de prevenţie mai bune. Într-un astfel de context, este necesar să ne informăm, să facem deosebirea între fake-news-uri şi ştirile corecte, să adoptăm atitudinile şi comportamentele adecvate şi în cunoştinţă de cauză.
