Începând cu 7 august 1888 şi până pe 10 septembrie, districtul Whitechapel din Londra a fost terorizat de un criminal care avea să fie numit Jack Spintecătorul. El se face vinovat de moartea a cinci prostituate şi de mutilarea corpurilor într-o manieră foarte neobişnuită. Aceasta indica faptul că criminalul avea cunoştinţe ale anatomiei umane.
Vinovatul pentru valul de crime ce a zguduit Londra anului 1888 a ucis cinci prostituate. Toate crimele au avut loc una în apropierea celeilalte şi au implicat districtele Whitechapel, Spitalfields şi Aldgate din Londra. În pofida numeroaselor anchete care au pretins că au dovezi definitive cu privire la identitatea brutalului criminal, numele şi motivele crimelor sale au rămas necunoscute.
Porecla de „Jack Spintecătorul” îşi are originea într-o scrisoare scrisă de cineva care pretindea că este măcelarul din Whitechapel; scrisoarea avea să fie publicată la data atacurilor.
Pentru a adăuga o aură de mister întregii probleme, criminalul a trimis mai multe scrisori Serviciului Metropolitan de Poliţie din Londra, cunoscut şi sub numele de Scotland Yard, în care acesta îşi bătea joc de ofiţerii de poliţie povestind activităţile sale sinistre şi speculând crimele ce aveau să urmeze.
La sfârşitul anilor 1800, zona East End din Londra era un loc ce trezea în restul cetăţenilor fie un sentiment de compasiune, fie unul de dispreţ total. În ciuda faptului că în acea zonă erau mulţi imigranţi calificaţi, în mod special evrei şi ruşi, ajunşi acolo în încercarea de a începe o nouă viaţă şi de a porni afaceri, cartierul era cunoscut în primul rând pentru mizerie, violenţă şi crimă. Din moment ce prostituţia era considerată ilegală doar în situaţia în care perturba liniştea publică, mii de bordeluri şi pensiuni ieftine ofereau servicii sexuale la sfârşitul secolului al XIX-lea.
La vremea respectivă moartea sau uciderea unei prostituate era foarte rar raportată în presă sau discutată de societatea bună. În realitate multe din aceste femei erau victimele unor atacuri fizice care de multe ori duceau la moartea acestora; bandele care cereau taxă de protecţie profitau de lipsa lor de ajutor
Chiar şi aşa, valul de crime ce începea în august 1888 se deosebea de restul crimelor violente ale vremii. Acele crime erau marcate prin prezenţa unui măcel sadic, fapt ce sugera o minte de sociopat, plină de ură ce nu putea fi înţeleasă de majoritatea oamenilor. Jack Spintecătorul nu lua doar viaţa cu un cuţit, el mutila şi umilea respectivele femei. Crimele sale păreau să prezinte un dezgust total faţă de toate femeile. Victimele sale, întotdeauna femei sărace, prostituate ale căror lipsă nu avea să fie simţită de nimeni, erau înjunghiate până la moarte. După aceea, erau tăiate şi mutilate cu ceea ce părea să fie un instrument chirurgical foarte ascuţit.
Misterul identităţii sale s-a intensificat în momentul în care medicul legist, care se ocupase cu autopsiile, a certificat că autorul acelor crime avea cunoştinţe şi abilităţi anatomice vaste şi cel mai probabil era ori măcelar, ori student la medicină sau doctor.
De-a lungul timpului au apărut diverse teorii cu privire la identitatea lui Jack Spintecătorul. Între aceste teorii se numără şi cea în care vinovatul ar fi fost celebrul pictor victorian Walter Sickert, un imigrant polonez şi chiar nepotul Reginei Victoria. Începând cu anul 1888, mai mult de 100 de suspecţi au fost numiţi, acest lucru contribuind la răspândirea folclorului şi a divertismentului morbid ce înconjura misterul.
O singură dată un poliţist l-a întâlnit pe criminal. Un tânăr ofiţer, numit Thompson, se afla în patrulă pe strada Chambers când un bărbat venea în fugă spre el. La vederea uniformei, bărbatul fuge în direcţia opusă. Ofiţerul îşi vede de patrulare când, după doar câteva minute, întâlneşte cadavrul mutilat al lui Frances Cole.
În momentul în care valul de crime se opreşte brusc, în toamna anului 1888, majoritatea cetăţenilor din Londra încep să ceară explicaţii ce nu aveau să vină niciodată. Cazul aflat în curs de desfăşurare a întâmpinat o serie lungă de obstacole. Între acestea putem enumera lipsa de probe, dezinformarea, mărturia mincinoasă, chiar şi reglementările stricte ale Scotland Yard-ului. Suspecţii nu puteau fi arestaţi doar pe baza suspiciunii, ci doar pe baza dovezilor clare de vinovăţie. Adevărata identitate a criminalului nu avea să fie niciodată cunoscută.
Recent, în 2011, detectivul britanic Trevor Marriot, ce investiga de mult timp crimele lui Jack Spintecătorul, a ajuns pe primele pagini ale ziarelor în momentul în care Poliţia Metropolitană i-a refuzat accesul la documentele necenzurate ce aveau legătură cu cazul.
Potrivit unui reportaj din 2011 al postului ABC, ofiţerii de poliţie din Londra care au refuzat să pună la dispoziţia lui Marriot acele documente şi-au motivat alegerea spunând că includ informaţii protejate despre informatori ai poliţiei. Iar predarea acelor documente ar putea împiedica alţi informatori din ziua de azi să mai depună mărturie.
Rezultatul acestei situaţii a fost creşterea suspiciunilor ce planează în jurul poliţiei londoneze, menţinând teoria că numele adevăratului criminal ar fi cunoscut şi protejat la cele mai înalte niveluri.
