Jocuri iubite în copilărie – Pâinici, Ţ.O.M.A.N.A.P., Avioane, Spânzurătoarea, Fazan

Cine nu-şi aminteşte despre jocurile iubite în copilărie, jocuri distractive, deşi atât de simple, jocuri care, din păcate, încep să fie azi uitate sau cel puţin modernizate (copiii joacă azi Ţ.O.M.A.N.A.P. şi alte astfel de joculeţe pe smartphone)… Acele jocuri care alungau plictiseala, care erau jucate pe furiş în timpul orelor nesfârşite de şcoală; jocuri pe care nici un profesor nu le poate numi pierdere de vreme, deoarece stimulează cultura generală, inteligenţa, logica, memoria, fiind în acelaşi timp amuzante…

Astăzi, din ce în ce mai mulţi copii şi tineri sunt adepţii jocurilor pe computer, pe smartphone şi eventual al jocurilor complexe de tip boardgame. Dar cum rămâne cu simpaticele Pâinici, Ţ.O.M.A.N.A.P., Avioane, Spânzurătoarea sau Fazan?

Acestea merită fără îndoială să fie şi astăzi jucate, căci nu au vârstă; şi sunt cu atât mai amuzante, cu cât le jucăm ca pe vremuri, pe hârtie, lăsând deoparte pentru o clipă smartphone-ul.

Jocuri iubite în copilărie:

Pâinici

Pâinici este un joc simplu, însă cu atât mai distractiv. Primul jucător scrie pe o foaie de hârtie câte o cifră de la 1 la 9, fără ca celălalt să o vadă; al doilea trebuie să ghicească cifra. De câte ori nu nimereşte, primul va desena, pas cu pas, o pâinică: întâi forma ovală, apoi pe rând câte trei crestături. Dacă al doilea ghiceşte cifra, rolurile se schimbă. Jocul se termină atunci când unul dintre jucători are un număr prestabilit de pâinici complete (de exemplu, se stabileşte că câştigătorul trebuie să deseneze trei pâinici).

Ţ.O.M.A.N.A.P.

Ţ.O.M.A.N.A.P. – cine nu a jucat niciodată acest joc şi cine nu a fost măcar o dată fericit că a învăţat la geografie? Jocul este destul de simplu, deşi nu câştigi chiar atât de simplu: Ţ – ţări, O – oraş, M – munţi, A – apă, N – nume, A – animale, P – plante. Se poate juca în doi, trei, patru, chiar mai mulţi; cineva spune în gând alfabetul şi un altul îl opreşte. Litera la care s-a oprit este cea care trebuie să fie iniţiala ţărilor, oraşelor, munţilor ş.a.m.d.. Jucătorii vor scrie pe o foaie câte o denumire pentru fiecare categorie. În versiunea cea mai cunoscută a jocului, cel care termină primul de completat opreşte jocul şi fiecare câştigă puncte pentru denumirile corecte.

Avioane

Avioane – iată un joc de strategie care este şi astăzi la fel de stimulant. Se joacă în doi: fiecare îşi desenează pe o foaie de caiet de matematică două pătrate cu câte 10 pătrăţele pe fiecare latură, numerotându-le cu cifre vertical şi cu litere orizontal. Primul pătrat este planşa ta, unde îţi vei desena două tancuri şi două avioane (în alte versiuni, doar trei avioane). Pe al doilea pătrat îţi vei nota locaţiile în care presupui că şi-a aşezat adversarul aparatele, după ce atingi o ţintă. Tancurile sunt formate din patru pătrăţele, avioanele din trei pătrăţele coada, una corpul, trei aripile şi una capul. Apoi, pe rând, jucătorii aleg coordonate pentru a arunca bomba (A6, B3, H8 etc.). Atunci când coordonatele se potrivesc planşei celuilalt, acesta se va declara “lovit” sau chiar „mort” (mort dacă se nimereşte capul avionului sau tancului). Când unul din jucători îşi pierde toate aparatele, jocul este sfârşit.

Spânzurătoarea

Spânzurătoarea este un joc care te făcea extrem de mulţumit când învăţai câte o lecţie la logică, economie, filosofie şi astfel puteai să alegi cuvinte dificile precum noncontradicţie, axiomatic, transcedentalism şi altele care ar putea să pună în dificultate colegii. Jocul este simplu şi este câteodată chiar încurajat în timpul cursurilor de către profesori. Unul dintre jucători va alege în secret cuvântul şi va desena o spânzurătoare, după care va scrie sub ea prima şi ultima literă a cuvântului ales. Celălalt (ceilalţi, pe rând) spune câte o literă; cu fiecare literă ce nu face parte din cuvânt, este desenat omuleţul: cap, gât, mâini, corp, picioare. Dacă nu se ghiceşte cuvântul până ce se desenează omuleţul complet, jocul este pierdut.

Fazan

Fazan este un alt joc la care eşti mândru să câştigi şi care încurajează cultura generală. Un jucător va spune în gând alfabetul, iar litera la care este oprit va începe jocul. Următorul trebuie să spună un cuvânt ce începe cu acea literă, următorul un cuvânt ce începe cu ultimele două litere ale celui anterior şi tot aşa. Ideea jocului este „să închizi”, aşadar să spui un cuvânt ale cărui ultime două litere nu pot forma începutul altui cuvânt – de exemplu, clasicul restaurant. Cel care va fi „închis” de cinci ori pierde jocul (la fiecare închidere, i se ataşează câte o literă din numele FAZAN, până ce le acumulează pe toate).