Povestea jocurilor Olimpice este una complexă și plină de contradicții. Nu reprezintă doar un simbol al puterii umane, ci dezvăluie și istoria conflictelor politice și relațiile interumane.

Chiar dacă primele Jocuri Olimpice au fost înregistrate în Grecia în anul 776 Î.Hr., există dovezi arheologice ale existenței jocurilor ca parte a festivalurilor păgâne religioase și de fertilitate ce datează din al doilea mileniu înainte de Hristos.

Grecii considerau cǎ jocurile aveau o semnificație politică, religioasă și socială, iar flacăra olimpică se credea a fi aprinsă de razele soarelui. Ei își calculau calendarul în funcție de ciclul olimpic, iar câștigătorul era adulat de toată lumea. În cazul în care ar fi fost luat prizonier de război, acesta ar fi fost imediat eliberat. Câștigătorul aducea onoare orașului său, iar poeții compuneau ode pentru a-l sărbători. Un pierzător al jocurilor ar fi adus rușine orașului său.

Jocurile Olimpice s-au dezvoltat de la o singură cursă la un program de 5 zile în care se aduceau jertfe lui Zeus, era organizat pentatlonul și diferite curse, printre altele. Atleții jurau să nu trișeze, iar judecătorii jurau să fie imparțiali. Din cauza multor ritualuri de fertilitate, femeilor căsătorite le era interzisă vizionarea lor. Cele care încălcau regula erau aruncate de pe o stâncă.

Calitatea jocurilor Olimpice a început sǎ scadă odată cu pierderea independenței politice a statelor grecești. Chiar dacă ele au continuat și sub conducerea romană, au apărut luările de mită. Un exemplu îl reprezintă victoria lui Nero în condițiile în care acesta fusese aruncat din carul sǎu.

Jocurile au fost înregistrate până în anul 381 D.Hr. când împăratul Teodosie adoptă religia creștinǎ și interzice religiile păgâne. În Evul Mediu activitățile sportive au avut puțină importanță, iar în timpul Renașterii au existat câteva încercări de a le reînvia. Abia când francezul Pierre de Coubertin a susținut cu entuziasm renașterea Jocurilor Olimpice în 1894, acestea au fost luate în serios.

Descoperirile arheologice din Grecia și implementarea sporturilor în colegiile englezești au stârnit interesul pentru reînvierea Jocurilor Olimpice, dar aportul cel mai important a venit din partea lui Coubertin. Acesta vedea în Jocurile Olimpice o restabilire a gloriei Franței, dar și o lume mai pașnică și armonioasă. Coubertin a fost cel care a înființat Comitetul Olimpic Internațional.

Primele Jocuri Olimpice moderne au avut loc la Atena în 1896. Au fost aproximativ 300 de participanți din 13 țări, printre care și turiști cărora li s-a permis să concureze.

Următoarele ediții ale Jocurilor Olimpice au fost marcate de publicitate proastă, zvonuri de trișare, puțini participanți și naționalism urât. La ediția din 1900 de la Paris, americanii au remarcat cǎ participantul francez a terminat maratonul surprinzător de curat, în condițiile în care pista era plină de noroi. De asemenea cazarea a fost atât de rea, încât germanii au crezut că gazdele au vrut să-i insulte.

Citește și:  De la jocurile generaţiei “cu cheia de gât” la cele ale generaţiei “kendama” – topul celor mai populare jocuri/jucării de ieri şi de azi

Nici ediția din 1904 de la Missouri, Statele Unite, nu a avut mai mult succes. Sportivii europeni erau reticenți să călătorească într-o țară „populată cu oameni ostili și mâncători de carne de bivol”. Pe lângă acestea, organizatorii rezervaseră două zile pentru un experiment “științific”, în care oameni „sălbatici” precum pigmeii, filipinezii și amerindienii au concurat în niște probe menite mai mult să-i umilească decât altceva. Cei mai mulți istorici consideră evenimentul ca unul rușinos, ce aproape a ucis mișcarea olimpică. Cu toate acestea, a fost prima dată când s-au acordat medalii de aur, argint și bronz.

Ediția din 1908 a avut mai mult succes. Inițial programată în Italia, erupția Vezuviului a determinat mutarea în Marea Britanie. Atunci li s-a permis mai multor negri și femei să participe.

În perioada 1912-1936, Jocurile Olimpice au început să câștige teren și să fie mai bine organizate. Steagul cu cele cinci inele unite, simbolizând cele cinci continente, a apărut. S-au pus în folosință dispozitive electronice de ținut evidența timpului, iar la inițiativa Belgiei a apărut și o săptămână dedicată sporturilor de iarnă. Oficial, Jocurile Olimpice de iarnă aveau să înceapă în 1924.

Prima ediție televizată a fost cea a jocurilor de vară din 1936 de la Berlin. Istoricii încă mai dezbat dacă olimpiada de la Berlin a fost sau nu un mijloc de propagandă nazistă. Al Doilea Război Mondial a dus la anularea jocurilor pe o perioadă de 12 ani.

Odată cu reluarea jocurilor în 1948, Comitetul Olimpic Internațional a trebuit să se lupte cu sentimentul anticomunist și cu angajamentul public de imparțialitate. În acel moment, idealul olimpic a murit, jocurile suferind acuzații de rasism și abuz de droguri. Dar nimic nu ar fi pregătit lumea pentru uciderea a 11 sportivi și oficiali israelieni de către teroriștii palestinieni în timpul jocurilor din 1972 de la Munchen.

În perioada 1992-2012 Jocurile Olimpice au scăpat de o parte din aura sumbră ce le înconjura. În această perioadă s-a stabilit ca jocurile de vară și cele de iarnă să se țină la doi ani diferență. Următoarea ediție a Jocurilor Olimpice va avea loc în 2016 la Rio de Janeiro, Brazilia.

Chiar dacă valorile lui Coubertin nu au fost realizate în totalitate, Jocurile Olimpice oferă un loc de întâlnire unde lumea poate sărbători pacea și frumusețea sportului.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.