Know-how (pronunțat „nău-hau”) este un termen din limba engleză, care s-a internaționalizat, adică a pătruns în multe alte limbi, fie pentru că nu exista în limba respectivă un cuvânt echivalent, fie pentru o comunicare mai rapidă, eventual specializată, sau pentru că este un cuvânt „în trend”.
Know-how, tradus literal, înseamnă „a ști cum”, „a avea expertiză”, „pricepere”, „competență”. Potrivit DEX și Dicționarului de neologisme, acest termen englezesc se traduce ca: „Ansamblu al informațiilor și al experienței privind un nou proces tehnologic și modul de exploatare a unor utilaje noi; ansamblu de formule, definiții tehnice, documente, desene și modele, rețete tehnice, procedee, experiență de producție etc., la fabricarea unui produs dat”.
Se poate spune, de exemplu: „Pentru ocuparea acestui post s-au prezentat doi candidați, dar niciunul nu avea know-how-ul în domeniu”, „X avea know-how-ul necesar pentru a-și transpune ideile în practică”, „Acești parteneri ar fi o sursă valoroasă de know-how profesional” etc.
Așadar, know-how este un termen pentru cunoașterea practică a modului de a realiza ceva, al unei persoane sau al unei întreprinderi, spre deosebire de „know-what” (a ști ce), „know-why” (a ști de ce/cunoaștere științifică) sau „know-who” (a ști cine). Know-how este, de regulă, o cunoaștere „tacită”, opusă cunoașterii „explicite”, în sensul că este dificil să se transfere unei alte persoane, în scris sau verbal, o anume expertiză. Unul dintre avantajele acestui concept este că implică mai multe aspecte, precum îndemânarea, antrenamentul în rezolvarea anumitor probleme, înțelegerea limitelor unei soluții specifice etc.
Know-how-ul a fost definit prin Regulamentul UE, nr. 316, din 21 martie 2014, ca „Un ansamblu de informații practice, rezultate din experiență și testate, care este: 1. secret, adică, în general, nu este cunoscut sau ușor accesibil; 2. substanțial, adică important și util pentru realizarea de produse contractuale; 3. identificat, adică descris/înregistrat într-un mod suficient de convingător, încât să poată fi verificat dacă îndeplinește primele două condiții.
Know-how-ul este o noțiune centrală în cazul francizelor, despre care, în același Regulament UE, se precizează că reprezintă „un secret substanțial și identificat de informații practice nepatentate, rezultate și testate prin experiența furnizorului”, ceea ce deosebește contractul know-how de alte tipuri de contract. Într-o franciză, o întreprindere de renume poate acorda alteia posibilitatea de a exploata drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, contra unei compensații financiare, cu scopul de a produce sau livra bunuri și prestări de servicii.
Sunt frecvente, astăzi, în condițiile progresului tehnologic excepțional, situațiile în care know-how-ul vizează valorificarea unor tehnici tradiționale în realizarea diverselor produse, specifice anumitor țări, regiuni etc. – țesutul mătăsii, construcții (de exemplu, case în stil rural) din materiale neconvenționale, confecționarea de instrumente muzicale, prelucrarea tradițională a lemnului s.a.m.d.
Există, de altfel, în multe țări, inclusiv în România (la noi, începând cu anul 2009) ceea ce se numește „Tezaur Uman Viu”, recunoscut de către UNESCO – un titlu onorific, netransmisibil, acordat celor care au expertiza necesară pentru a recrea, a păstra, a transmite tehnici de lucru sau artistice tradiționale și care sunt considerate ca făcând parte din „Patrimoniul cultural imaterial al umanității”.
Dincolo de aceste aspecte specifice, know-how-ul, la modul general, altfel spus „competența de a face ceva”, pe baza unui cumul de informații, cunoștințe, experiență, creativitate, ar trebui să fie o preocupare constantă pentru fiecare, în contextul unei realități tot mai concurențiale.
Termenul know-how se referă nu doar la cunoștințele teoretice, ci și la abilitatea practică de a executa diverse sarcini sau de a rezolva probleme specifice unui domeniu. În contextul afacerilor și al inovării, înțelegerea profundă a acestui concept este crucială pentru succes. Când vorbim despre know-how, trebuie să luăm în considerare:
- Diferența dintre deținerea informațiilor și capacitatea de a le aplica în mod eficient.
- Importanța transmiterii know-how-ului în cadrul echipelor și între generații.
- Rolul esențial al know-how-ului în menținerea competitivității și în inovare.
Pentru cei interesați de alte subtilități ale limbii române și de evoluția termenilor, vă recomandăm cum este corect: deseară sau diseară. Acest articol oferă o perspectivă detaliată asupra utilizării corecte a cuvintelor, ajutând la îmbunătățirea abilităților de comunicare.
