Ku Klux Klan-ul este o mişcare rasistă, antisemită şi mai ales foarte violentă în încercarea de a-şi atinge obiectivele de segregare rasială şi supremaţie a albilor. Dintre toate grupurile extremiste din Statele Unite ale Americii, Klan-ul este cel care are cele mai multe organizaţii, atât la nivel local cât şi la nivel naţional.
Organizaţia a apărut pentru prima dată la sfârşitul Războiului Civil ca prima grupare teroristă din America. Chiar de la începuturile sale, gruparea a trecut prin mai multe suişuri şi coborâşuri, dar în pofida acestora a reuşit să-şi păstreze moştenirea de ură şi violenţă.
La începuturile sale, Ku Klux Klan şi-a concentrat furia şi violenţa pe afro-americani, pe cetăţenii americani albi care susţineau cauza negrilor şi a militat împotriva guvernului federal, care a sprijinit drepturile lor. Dar în timp aceştia şi-au schimbat ideile în funcţie de schimbările sociale ale perioadei, pe lista lor apărând evreii, homosexualii şi unii emigranţi.
Chiar dacă numai rostirea numelui umplea de teroare inimile victimelor sale, la început Klan-ul a fost destul de nevinovat. În decembrie 1865, la doar câteva luni după sfârşitul Războiului Civil, un grup de tineri din satul Pulaski de lângă Nashville decid organizarea unui club social. Cu toţii erau veterani ai războiului iar câţiva făcuseră parte din colegii unde frăţiile erau denumite cu litere greceşti. Acesta a fost motivul pentru care şi-au ales acest nume. Ceremoniile erau elaborate, aceştia fiind îmbrăcaţi cu nişte cearşafuri albe, aveau feţele acoperite cu măşti, iar pe cap aveau coifuri care le creşteau statura. Liderul lor era numit Grand Cyclops.
Apariţia acestora, costumaţi elaborat şi mărşăluind călare, a determinat fuga sclavilor proaspăt eliberaţi şi nu după mult timp terorizarea negrilor devenea un fel de sport, iar Klan-ul se transforma într-o organizaţie teroristă.
Au fost atraşi foşti generali ai războiului civil precum Nathan Bedford Forrest, renumitul comandant de cavalerie ai cărui soldaţi au ucis toţi soldaţii negri capturaţi. Klan-ul s-a extins rapid dincolo de Tennessee în fiecare stat din sud şi a inclus primari, judecători, şerifi şi simpli infractori. Ei au ucis sistematic politicieni negri şi lideri politici. Au bătut, biciuit, ucis şi intimidat zeci de mii de oameni.
Mulţi negri au încercat să riposteze, dar aceştia erau depăşiţi numeric. Chiar dacă ţintele principale erau reprezentate de liderii politici, negrii puteau fi omorâţi pentru orice motiv, oricât de mic şi nesemnificativ ar fi fost. Femeile, copiii şi bătrânii nu au fost scutiţi de teroare, orice negru era o posibilă victimă.
Membrii Klan-ului au dat foc şcolilor şi bisericilor, linşând profesorii şi negrii educaţi. Negrii proprietari de terenuri erau alungaţi de pe proprietăţi iar dacă nu acceptau să plece de bunăvoie erau ucişi fără nici o ezitare.
Negrii erau biciuiţi dacă refuzau să lucreze pentru albi, dacă aveau relaţii intime cu albii, dacă se certau cu o persoană albă, dacă aveau slujbe pe care un alb le-ar fi dorit, dacă citeau ziarul sau chiar pentru simplul fapt că deţineau o carte în casă. Numai pentru că erai negru, era suficient. Violenţele excesive au determinat unii negri să spună că era mai rău decât atunci erau sclavi.
Câteva state au încercat să lupte împotriva Klan-ului. În state precum Tennessee şi Arkansas, republicanii au organizat poliţia şi împreună au arestat membri ai grupării şi i-au executat pentru crimele comise. În Texas, guvernatorul a reorganizat poliţia în aşa fel încât 40% dintre poliţişti erau de culoare. În puţin timp au arestat peste 6000 de membri şi colaboratori şi astfel a reuşit să le oprească mişcările în acea zonă. În Carolina de nord şi de sud, atât albii cât şi negrii au luptat, de multe ori împreună, împotriva Klan-ului. Datorită influenţei guvernului federal, Klan-ul a dispărut în 1872 şi avea să mai apară abia în 1915.
Alimentată de ostilităţile cauzate de creşterea imigraţiei şi temerilor legate de o posibilă revoluţie comunistă, Klan-ul a renăscut. Organizaţia a luat ca simbol o cruce în flăcări şi a pornit în marşuri prin ţară. În anii `20 organizaţia a înregistrat cel mai mare număr al membrilor, 4 milioane.
Până în anii `60, prezenţa Klan-ului nu s-a simţit, abia odată cu începerea mişcării pentru drepturile civile, membrii organizaţiei şi-au reînceput activitatea. Ei au recurs la atentate cu bombă, bătăi şi chiar împuşcarea activiştilor negri şi albi. Dar aceste acţiuni au făcut ca opinia publică să sprijine cauza drepturilor civile.
La sfârşitul anilor `90 şi începutul anilor 2000 Ku Klux Klan-ul a intrat într-un con de umbră din cauza creşterii grupurilor neonaziste. Multe grupări ale Klan-ului au încercat să profite de teama şi nesiguranţa pe care valul de imigranţi a adus-o în ultimii zeci de ani pentru propagandă şi recrutare. Unele fragmente ale Klan-ului s-au aliat cu organizaţiile neonaziste şi cu alte organizaţii extremiste. La începutul anilor `90 Klan-ul aveau undeva între 6000 şi 10000 de membri activi, cei mai mulţi aflându-se în sudul Statelor Unite.
