Când spun „Franţa”, gândul îmi fuge imediat la croissante cu unt, Paris, artişti, stil de viaţă boem şi lanuri imense de lavandă. Prima mea vacanţă pe tărâm francez a fost în Provence, o regiune celebră din sud-estul Franţei, din care am ales ca destinaţie Aix en Provence, un orăşel situat în apropiere de Marsilia. Mi-am propus să fac mici escapade în întreaga zonă însă mi-am dorit un loc de „reşedinţă” efervescent, în care să am parte de provocări vizuale, unde să-mi răsfăţ ochii şi sufletul cu clădiri chic şi celebrele obloane colorate de care mă declar îndrăgostită.
Deşi Aix este un oraş mic, l-am simţit agitat şi dornic să-şi impresioneze musafirii. Emană cochetărie prin toţi porii săi şi chiar dacă nu vorbeşti franceză e imposibil să nu-l auzi cum îşi elogiază frumuseţea. Aix nu îţi cere să alergi în căutare de obiective turistice pe care să le bifezi cu frenezie, ci te invită la promenadă. Dacă vrei să guşti din savoarea sa, e musai să intri în rimul lent impus de „la belle vie”, lăsându-te sedus de fiecare formă vie a străzii, în timp ce te plimbi în tihnă pe alei romantice sau bei o cafea la o terasă animată.
Chiar dacă străduţele sunt înguste, locuitorii din Aix n-au renunţat la maşini, ba dimpotrivă. Au fost momente când aveam senzaţia că în trafic sunt mai multe automobile decât oameni. Într-un oraş aşa mic şi frumos, nu înţeleg de ce trebuie să te deplasezi mereu cu maşina când ai totul la picioarele tale… Cu toate astea, partea bună e că pietonii au prioritate mai mereu, chiar şi când trec pe culoarea roşie a semaforului. 😀 Nu prea se claxonează, nici chiar în astfel de momente.
Bulevardul principal din Aix en Provence, Cours Mirabeau, este locul preferat de localnici şi turişti pentru plimbări. Mărginit de copaci înalţi, clădiri impresionante şi fântâni, bulevardul Mirabeau împarte Aix în două: în partea de sud şi de vest se întinde zona nouă a oraşului, în timp ce la nord se află oraşul vechi, străbătut de o reţea de străduţe înguste, neregulate, cu case datând din secolele XVII – XVIII.
Pe cele două laturi ale Cours Mirabeau se află numeroase restaurante şi cafenele care te îmbie să savurezi din delicioasele preparate franţuzeşti. Indiferent că e vorba de celebrele sosuri, ratatouille, tarte cu smochine, vinuri, tocane, salate consistente sau platouri cu brânzeturi şi fructe, e imposibil să rezişti tentaţiilor culinare din bucătăria franceză!
Cel mai celebru restaurant din Aix este „Les Deux Garcons”. În trecut, pe locul unde astăzi se ridică restaurantul, se află un vechi han, Calul Alb, cumpărat în 1660 de un demnitar local, Jean Francois de Gantes. Acesta a dărâmat clădirea şi a construit una nouă, care a găzduit ulterior clubul The Guion. În 1840, edificiul a fost achiziționat de către doi chelneri, de la care provine numele actual, iar, treptat, acesta a devenit un loc apreciat şi căutat de lumea bună a oraşului. Printre clienţii fideli ai localului s-au numărat Paul Cezanne, Emile Zola şi Ernest Hemingway.
Nu ştiu cum era servirea în vremea lui Cezanne, dar, în prezent, cam lasă de dorit. Sau cel puţin asta a fost experienţa mea. Am aşteptat foarte mult să ni se ia comanda şi să ni se aducă, deşi nu cerusem, nişte feluri de mâncare foarte elaborate. E plăcut să priveşti agitaţia de pe Mirabeau, stând la un pahar de vin, cu ceva bun în faţă, însă dacă ţi-e foame tare, cam rişti să rămâi nemâncat, în timp ce clienţii din jur se înfruptă din delicatese sub ochii tăi.
Pe Mirabeau se simte cel mai bine pulsul oraşului. Aici se întâmplă cam toate evenimentele importante din viaţa micului oraş. E loc nu doar de plimbare, dar şi de stat la taclale, de mâncat pizza pe o bancă, de făcut poze şi de protestat (pentru că, nu-i aşa, ce-ar fi vacanţa în Franţa fără o grevă sau un protest?). Pe Mirabeau sunt nu mai puţin de trei fântâni, dar şi statuia regelui Rene, un personaj despre care n-am reuşit să aflu prea multe, aşa că m-am mulţumit să-i observ trăsăturile împietrite. Alte fântâni interesante sunt răsfirate prin tot oraşul.
În zilele de marţi, joi şi sâmbătă, circulaţia de pe Cours Mirabeau se închide, iar locul maşinilor este luat de tarabe cu fructe, legume, condimente, brânzeturi, preparate din carne, dulciuri, haine, cosmetice, etc. Târgul de produse locale împânzeşte centrul vechi al oraşului şi îmbie turiştii cu tot felul de bunătăţi. E o plăcere să te plimbi printre tarabe, să admiri varietatea de culori şi forme şi să inspiri parfumul de lavandă ce pluteşte în aer, laolaltă cu alte zeci de arome fascinante.
Dacă îţi doreşti un pic de linişte, după toată agitaţia de la târg sau vrei să te bucuri de o ieşire în natură, poate chiar de un picnic, Aix îţi oferă parcuri aerisite, simple, unde să respiri o gură de aer proaspăt, înconjurat de verdeaţă.
Pentru iubitorii de artă, Aix en Provence va fi cu siguranţă o destinaţie specială, deoarece este oraşul natal al pictorului impresionist Paul Cezanne, a cărui personalitate este evocată de multe străzi şi clădiri. Atelierul pictorului este situat într-o casă micuţă, înconjurată de o grădină umbroasă şi poate fi vizitat contra unei taxe. Personal, recomand vizitarea atelierului doar dacă sunteţi fani înrăiţi ai lui Cezanne şi veneraţi orice bucăţică de pânză pictată de el. Asta pentru că atelierul are o singură sală, cu câteva obiecte aşezate ici-colo pe rafturi, iar în lipsa unui ghid care să povestească mai multe despre viaţa şi opera pictorului, camera simplă nu are cine ştie ce farmec. În schimb, într-o mică sală din grădină, puteţi vedea gratuit un documentar foarte fain, de vreo 20 de minute, despre stilul de pictură al artistului. Grădina e o adevărată oază de verdeaţă şi, chiar dacă locul este vizitat de mulţi turişti, unii cam zgomotoşi, puteţi găsi un colţişor liniştit unde să vă relaxaţi câteva minute.
Ca să rămânem în aceeaşi atmosferă, un alt loc deosebit din Aix este Terrain des Peintres, o terasă – parc plină de verdeaţă, situată la înălţime, pe un mic deal din oraş, de unde poate fi admirat muntele Sainte Victoire. Acesta a fost făcut celebru de Cezanne care l-a reprezentat de multe ori în picturile sale, din perspective diferite. Este un munte stâncos, lipsit de vegetaţie, dar care exprimă o anumită măreţie. Pe terasă sunt expuse şi câteva imagini cu peisaje pictate, ce redau împrejurimile oraşului.
Coborând înapoi în centrul Aix, ce mod mai bun de a petrece după-amiaza există decât o plimbare pe străduţele vesele? Mai ales că artiştii stradali sunt generoşi în a-şi exersa talentul şi a-l oferi celor din jur, sub forma unor miniconcerte sau a unor demonstraţii de pictură. În plus, magazinele şi micile buticuri te încântă cu tot felul de produse mai mult sau mai puţin tradiţionale, prin care să iei acasă o bucăţică din acest tărâm al frumuseţii.
Aix şi întreaga vacanţă în Provence a fost, pentru mine, o escapadă de vis care mi-a demonstrat încă o dată că, într-adevăr, esenţele tari se ţin în sticluţe mici.
