Hammurabi era cel mai mare fiu al lui Sin-Muballit iar ȋn secolul al XVIII-lea Ȋ.Hr. a devenit al VI-lea rege al Babilonului ȋn momentul ȋn care tatǎl sǎu a abdicat. Chiar dacǎ nu a moștenit multǎ putere, controlȃnd doar o micǎ parte a Babiloniei, mai tȃrziu avea sǎ devinǎ primul rege al Imperiului Babilonian.
A fost un foarte mare conducǎtor și cuceritor, însă Hammurabi este cel mai bine cunoscut ca fiind un mare reformator și legislator. Acesta a creat un set de legi numit „Codul lui Hammurabi”, care este unul dintre cele mai vechi coduri de legi. Termenul „Codul lui Hammurabi” este unul modern, numit astfel dupǎ „Codul lui Napoleon”.
Istoricii sunt de pǎrere cǎ Hammurabi s-a inspirat din mai vechiul cod de legi al lui Ur-Nammu, un rege din Ur, scris cu aproximativ trei secole ȋnainte. De asemenea, el s-a folosit și de experiențele anterioare ale cazurilor pe care le judecase.
Aceste legi au ajutat la formarea culturii și civilizației babiloniene, dar influența lor avea sǎ se rǎsfrȃngǎ în toatǎ lumea anticǎ ȋn urmǎtorul mileniu.
Codul este format din mai mult de 300 de legi care discutǎ o gamǎ largǎ de subiecte, printre care crima, atacul, divorțul, datoriile, adopțiile, practicile agricole, chiar și disputele cu privire la producerea berii.
Codul a fost gǎsit ȋn urma unor excavații arheologice din Iran. Acesta era inscripționat pe o stelǎ din diorit negru, ȋnaltǎ de 2,25 metri; aceasta se aflǎ acum la Muzeul Luvru din Paris.
Inițial stela ar fi fost afișatǎ la Sippar (ȋn Irakul modern) cel mai probabil ȋntr-un templu important. Ȋn antichitate Sippar era casa zeului Soare. Ȋn partea de sus a stelei există o imagine ȋn care Hammurabi este ȋn fața acestui zeu, iar raze ies din umerii acestuia. Istoricii sunt de pǎrere cǎ ar fi existat și alte stele ȋn celelalte orașe babiloniene.
Dupǎ moartea lui Hammurabi, sistemul de legi a devenit ceva clasic ȋn lumea anticǎ, iar arheologii au descoperit exemple ale legilor sale pe niște tablete ce au fost copiate la mai mult de 1000 de ani de la moartea regelui.
Ȋn viziunea sa, Hammurabi considera cǎ dreptul de a da acele legi ȋi fusese acordat de zei. Codul era unul aspru și inegal. Societatea era divizatǎ ȋn trei: clasa nobililor și proprietarilor de pǎmȃnt, clasa mijlocie și cea sǎracǎ, iar ultima clasǎ era reprezentatǎ de sclavi.
Moartea apǎrea ca pedeapsǎ pentru nu mai puțin de 30 de infracțiuni. Ea era acordatǎ pentru furtul din templu sau al proprietǎților palatului, chiar și atunci cȃnd unui sclav fugar ȋi era oferit refugiu. Mai mult decȃt atȃt, pedepsele se acordau ȋn funcție de statutul social al acuzatorului și acuzatului. Cu toate acestea, exista prezumția de nevinovǎție (practicǎ ce a supraviețuit pȃnǎ ȋn ziua de astǎzi).
Pedepsele de genul ochi pentru ochi se acordau doar dacǎ persoanele implicate aveau același statut social. De exemplu, dacǎ un om al elitei maltrata un om de rȃnd, atunci acesta trebuia sǎ plǎteascǎ o jumǎtate de kilogram de argint ca pedeapsǎ. Ȋn cazul ȋn care omul de rȃnd lovea o persoanǎ de rang ȋnalt, pedeapsa era mult mai severǎ. Dacǎ cineva ar fi rǎnit un sclav acesta era obligat sǎ plǎteascǎ stǎpȃnului o compensație și nu sclavului.
Nici femeile nu aveau parte de un tratament egal. De exemplu, dacǎ o femeie mǎritatǎ ar fi fost arǎtatǎ cu degetul din cauza unui bǎrbat, cu care însă nu a fost prinsǎ, ea trebuia sǎ se arunce ȋn rȃu pentru a proteja onoarea soțului ei. Pe de altǎ parte, existau legi care permiteau unei femei sǎ primeascǎ o moștenire (din acest punct de vedere erau mai evoluați decȃt cele mai multe civilizații antice).
Legile erau dure nu numai cu acuzatul, ci și cu acuzatorul, acesta fiind obligat sǎ aibǎ dovezi cu care sǎ-și susținǎ cauza. Ȋn situația ȋn care acuzatorul nu putea sǎ demonstreze cǎ acuzatul de omor este vinovat, atunci el ar fi fost omorȃt.
Cum Hammurabi nu putea fi prezent la toate procesele din imperiu, o adunare de judecǎtori ȋi ținea locul. Judecǎtorii erau aspru pedepsiți dacǎ ȋncercau sǎ schimbe un verdict stabilit prin lege.
Sistemul legal a fost mult ȋnaintea timpului sǎu cȃnd venea vorba de subiecte ca divorțul, dreptul la proprietate, interzicerea incestului; chiar prevedea un salariu minim. Hammurabi ȋmpǎrțise imperiul ȋn regiuni mari administrate de comandanții sǎi de ȋncredere. Ȋn plus, exista o autoritate independentǎ care controla comandanții locali pentru posibilele nesupuneri la legile ȋmpǎratului.
Codul lui Hammurabi a contribuit la dezvoltarea unui sistem educațional progresiv. Alfabetizarea poporului imperiului a explodat. Cetǎțenii babilonieni deveneau unii dintre cei mai educați și sofisticați de la acea vreme.
Ȋn pofida faptului cǎ „Codul lui Hammurabi” este unul dintre cele mai bine scrise și avansate coduri juridice ale antichitǎții, ȋn ziua de astǎzi el ar fi considerat ridicol de dur, inuman, sexist și ȋn multe cazuri, chiar irațional.
