Folclorul european a dat nastere la o multitudine de creaturi de legenda printre care si licornul, calul alb cu un corn spiralat in frunte. In unele reprezentari si descrieri, acesta are si o barba ca cea a tapului.
Fiind unul dintre cele mai importante si cunoscute fiinte de legenda inca din Grecia antica, el a devenit o piesa de rezistenta in scrieri si arta epocilor Medievale si Renascentiste.
Era si este descris ca fiind o creatura a padurilor, libera si salbatica, fiind totodata un simbol al gratiei si puritatii care putea fi imblanzit sau capturat doar de catre virgini. Cornul sau unic a devenit motivul multor legende si mituri, fiind considerat a oferi animalului puteri magice. Spre exemplu, cornul licornului era un obiect dorit de multi regi si nu numai pentru faptul ca se spunea ca acesta vindeca boli si curata ape otravite dintr-o atingere.
Licornul, desi este o fiinta mitica, era crezut a fi adevarat pana in secolul XIX. Scriitori, oameni de stiinta, filosofi, alchimisti si istorici credeau cu ardoare in existenta licornilor. Datorita infatisarii sale delicate si pure, o sumedenie de conducatori, regi, societati si armate aveau si inca mai au ca simbol pe drapelele lor de lupta licornii.
Unicornii nu apartin mitologiei grecesti propriu-zise, ci provin mai mult din povestile naturii scrise de greci. Acestia considerau ca animalul mitic isi are originea in India, un tinut indepartat ce parea extraordinar in acele timpuri. In descrierea facuta de Ctesias, licornul era un animal salbatic, foarte rapid care avea un corn alb, rosu sau negru in frunte. Aristotel paseste pe urmele primului scriitor si declara ca antilopa oryx si asinul indian ii sunt asemanatoare licornului.
Strabon si Plinius cel Batran mentioneaza in scrierile lor fiinte asemanatoare cu licornul. Aelian merge chiar mai departe cu afirmatiile lui Ctesias si spune ca India „produce” un cal cu corn in frunte si ca detine rinoceri. Nu in ultimul rand, Cosmas, un negustor din Alexandria secolului VI, face o calatorie in India, mai tarziu scriind despre licorn, mentionand ca descrierea sa se bazeaza pe patru figuri de cupru vazute la palatul regelui Etiopiei.
Exista si in Biblie descrieri ale unor animale asemanatoare unicornului. In Biblia Evreiasca animalul re’em este o metafora a puterii, animalul fiind descris ca fiind salbatic, puternic si agil si ca avand unul sau doua coarne. In versiunea tradusa a Bibliei dupa Regele James, licornul este cuvantul folosit pentru a traduce re’em, asta pentru a oferi credinciosilor o imagine proverbiala a animalului de neimblanzit.
Desi Qilinul, creatura a mitologiei chineze, este deseori numit unicorn chinezesc, acesta seamana mai mult unei himere pentru ca are corpul unei caprioare, solzi verzi, capul unui leu si un corn rasucit in frunte. Kirinul, varianta japoneza a creaturii se aseamana mai mult licornului vestic, desi este bazat pe traditia chineza.
Cornul licornului si substanta din care era facut avea denumirea de alicorn si se spunea ca avea proprietati magice si vindecatoare. Pana in secolul XVIII, prafuri realizate din coarnele a diverse animale erau vandute ca si praf de alicorn ce ar fi trebuit sa detecteze otrava si sa vindece boli. Pana si regii primeau cadou cupe facute din alicorn care mai tarziu s-au dovedit a fi coarne ale unei specii de balena.
Cel mai simplu mod de a vana licornul era prin utilizarea unei virgine, pentru ca, asa cum scrie si Leonadro Da Vinci, acesta purta o dragoste netarmurita tinerelor fecioare ce il faceau sa devina bland. Motivul vanarii licornului a devenit foarte popular in arta si sculptura, fiind folosit extrem de des in timpul perioadei gotice.
Teorii privitoare la originea mitului licornului pornesc de la o specie de rinocer disparut, originar din zona eurasiatica. Acesta avea un corn foarte mare in frunte si se pare ca ar fi disparut in timpul erei glaciare. Asemanari cu licornul se fac si cu alte animale printre care capra cu un singur corn sau un unicorn artificial realizat de Timothy Zell care a modelat cornitele iezilor pentru a creste intr-unul singur pana la atingerea maturitatii. In epocile Medievala si Renascentista, cornul unei specii de balena era folosit ca si „alicorn” autentic, fiind la mare cautare datorita puterilor vindecatoare. Si oryxul, antilopa cu doua coarne foarte lungi pare a avea legaturi cu crearea mitului licornului. Calatori din Arabia ar fi putut vedea oryxul din profil, caz in care ii vedeau doar un corn, iar aceasta viziune ar fi putut sta la baza legendei din aceasta parte a lumii.
Chiar si elandul, animal originar din Africa de sud, este asemanat licornului datorita ferocitatii si curajului sau in a ucide chiar si lei pentru a se proteja. Din profil, si acest animal poate fi interpretat a semana cu licornul. Indiferent de adevarul originii licornului insa, acesta este o fiinta mitica, de basm, care a devenit extrem de populara in timp.
