Familia Lampyridae cuprinde aproximativ 2000 de specii de licurici care sunt cunoscuti si sub denumirea de gandaci luminatori. Acestia traiesc in vegetatia bogata din zonele impadurite, in locurile cu pasuni umede, pe sub pietre si prin ierburile de la nivelul solului.
Fiecare specie se remarca prin licariri caracteristice in nuante verzi sau galbene-verzui care sunt produse de organele luminiscente din zona abdomenului, care au rol de atragere a partenerului in perioada de imperechere. Exista licurici la care femelele imita licarirea altor specii asemanatoare pentru a atrage masculii si a-i manca.
Licuricii pot avea lungimea corpului de 0,5-3 cm si tegumentul relativ moale. Femelele se aseamana foarte mult cu larvele, iar masculii se diferentiaza de acestea prin faptul ca au aripi in culori plictisitoare, galbene-rosiatice. Picioarele lor sunt mici si alcatuite din mai putin de cinci segmente. Hrana larvelor consta din melci, rame si diferite nevertebrate, iar a exemplarelor adulte din roua si nectar.
Larvele sunt active mai ales noaptea si mai putin ziua. Sunt mari consumatoare de melci, in ultimii ani au disparut insa din zonele agricole din cauza ingrasamintelor chimice si a poluarii. Pot fi acvatice, semiacvatice si terestre, cele acvatice au branhii pe partea ventrala in segmentele abdominale. La unele specii larvele isi construiesc un fel de ,,casute sau camere” de locuit pe sol, din noroi moale.
Lumina emisa de adulti si larve are lungimea de unda de 500-650 nanometri, iar intensitatea ei poate varia de la o specie la alta. La adulti lumina poate fi intermitenta atragand astfel atentia femelelor asupra lor.
Interesant este faptul ca si ouale emise de femela sunt luminiscente. In cazul larvelor lumina le da avantajul de a se apara de pradatori, probabil de a-i atentiona in acest fel ca sunt toxice, deosebit de otravitoare.
Lampocera Selas este o specie de licurici foarte comuna in zonele tropicale, cu pasuni umede si locuri semiimpadurite din America de Sud. Acest licurici are antenele lungi si ramificate, capul si ochii sunt foarte bine ascunsi de un pronotum mare, iar corpul este aplatizat si de culoare maronie-portocalie cu zone maro spre negru.
In America de Nord apare specia Photuris la care femelele atrag masculii altor specii de licurici prin semnale luminoase pentru a-i ucide si digera. Sunt capabile sa imite licaririle realizate de femelele din speciile Pyractomena si Photinus si astfel sa se hraneasca cu masculii acestora.
Un alt avantaj al acestor femele este ca vor putea sa se apere de paianjeni, avand capacitatea de a sari si a fugi datorita steroizilor defensivi ingerati de la exemplarele de sex masculin. De asemenea, trebuie spus ca femelele Photuris se comporta diferit fata de masculii din specia lor, in nici un caz nu-i omoara, ii folosesc doar la reproducere.
Indiferent de specie locurile in care exista un numar mare de licurici mai ales din zonele suburbane ofera o priveliste nemaipomenita, cu adevarat spectaculoasa, care i-a inspirat de multe ori pe artisti de-a lungul timpului.
Video – Licurici Pyractomena borealis:
