Limba daneza este limba oficiala a Danemarcei, tara din Peninsula Scandinava, si a Insulelor Feroe (regiune autonoma a Danemarcei, situata in nordul Oceanului Atlantic). Ca si norvegiana si suedeza, limba daneza face parte din grupul limbilor germanice scandinave, toate fiind limbi care, in istorie, au avut, multa vreme, un traseu comun, ceea ce face ca locuitorii acestor tari (Danemarca, Norvegia, Suedia) sa se inteleaga intre ei, chiar daca folosesc, in mod traditional, numeroase dialecte (forme regionale ale unei limbi) si chiar daca, la nivel fonetic, diferentele sunt, uneori, destul de mari. Similitudini semnificative exista intre daneza si “bokmal” (norvegiana vorbita in zona Oslo, din sud-estul Norvegiei), dar si intre daneza si suedeza vorbita pe teritoriul Finlandei si in Islanda (unde, de altfel, daneza se invata si in scoli). Daneza este si una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene si, in plus, gratie destinatiilor de vacanta, absolut exceptionale, din aceasta tara, multi europeni din sud sau locuitori din Africa de Nord vorbesc “putin” daneza, in pofida faptului ca este o limba dificil de invatat.
In perioada Evului Mediu, din limba nordica veche (de origine indo-europeana) au evoluat limba scandinava occidentala si limba scandinava orientala, aceasta din urma stand la baza limbii daneze. Cea mai importanta colonie vikinga, din aceasta epoca, in care se vorbea daneza, a fost orasul York (Jorvik), astazi aflat pe teritoriul Marii Britanii.
Faptul ca Danemarca este alcatuita din multe insule a facilitat aparitia diferitelor dialecte, in pofida faptului ca Danemarca este o tara cu o suprafata relativ mica, de 43 000 kilometri patrati si doar 5 580 000 locuitori. Daneza de baza se vorbeste in zona capitalei Copenhaga si in Insula Seeland, in timp ce, in alte regiuni, se vorbesc dialectele “jysk” (se pronunta “yusk”), “fynsk” (se pronunta “funhsk”) si “bornholmsk”.
Limba daneza contemporana foloseste 26 de litere ale alfabetului latin, la care se adauga si cateva specifice limbilor nordice. Normele morfo-sintactice sunt asemanatoare celor din norvegiana.
Sistemul fonetic are nenumarate particularitati, care fac foarte dificila invatarea acestei limbi. Un element inconfundabil este “stodul”, intreruperea pronuntiei unui sunet (pe silaba accentuata), prin inchiderea coardelor vocale, dar fara efort vizibil, ceea ce da impresia unei sonoritati grave a cuvintelor. Este un fel de pronuntie guturala, corzile vocale vibrand, in aceste situatii, cu 20-50 impulsuri pe secunda, cu doua octave mai jos, fata de tonalitatea normala a vocii si cu o trecere mai lenta a aerului prin glota. Printr-o astfel de pronuntie se face, uneori, diferenta intre anumite cuvinte, de exemplu: “hun” (ea) si “hund” (caine), cel de-al doilea pronuntat cu “stod”.
In privinta numeralelor, spre deosebire de norvegiana si suedeza, limba daneza utilizeaza un sistem in baza 20 (20 corespunde numarului degetelor de la maini si de la picioare), destul de complicat. Numerele de la unu la zece, in daneza sunt: nul, en, to, tre, fire, fem, seks, syv, otte, ni. De la 20 in sus, unitatile se plaseaza inaintea zecilor sau intre sute si zeci. De exemplu, 21 (enogtyve) are structura “unu si douazeci”.
Inca din secolul al XVI-lea, daneza s-a constituit intr-o importanta limba a culturii. In 1550, s-a realizat prima traducere a Bibliei in limba daneza. De asemenea, de-a lungul timpului, nenumarati oameni de cultura au scris si au publicat operele lor in aceasta limba: Hans Christian Andersen, celebrul autor de basme, Soren Kierkegaard, filozoful existentialist, dramaturgul Ludvig Holberg etc. In secolul al XX-lea, trei autori danezi sunt laureati ai Premiului Nobel pentru literatura: Henrik Pontoppidan si Karl Adolph Gjellerup, in 1917, si Johannes Vilhelm Jensen, in 1944.
.){kind=link}