Desi, in ritmul alert in care traim, impus de dinamica lumii contemporane, nu constientizam intotdeauna aceasta realitate, limbajul ochilor, mesajele pe care le transmitem, in fiecare clipa, prin privire, reprezinta o componenta esentiala a personalitatii noastre, care ne defineste, influenteaza relationarea cu ceilalti, tradeaza capacitatea noastra de a intelege o situatie, de a ne reprezenta contextul social, familial, emotional, de a modifica diverse comportamente etc. Nu degeaba se spune ca « ochii sunt oglinda sufletului ».
A accepta o privire presupune, implicit, incredere in sine, respect, dorinta de a transmite bune intentii, pentru ca, pana la urma, viata nu este (sau nu ar trebui sa fie), neaparat, un camp de batalie, ci un teren fertil unde sa ne manifestam generozitatea, compasiunea, cunoasterea, creativitatea, in acord cu valorile noastre. A « sustine » o privire, a o evita, a o fixa etc. Sunt elemente importante ale comunicarii nonverbale, al caror sens si importanta depind de epoca, de cultura, de educatie. Oricine poate face un experiment simplu – sa incerce sa priveasca, pe strada, direct, insistent, in ochii celor pe langa care trece si va constata ca, in majoritatea cazurilor, va fi ignorat sau, eventual, va primi ca raspuns, o privire ostila.
Aceasta pentru ca, desi, prin natura sa, omul este o fiinta empatica, se pare ca, in timp, si-a pierdut aceasta caracteristica, iar tendinta este aceea de izolare, de refuz al unei comunicari, chiar si prin privire, deoarece i-ar trada starea – de fericire sau nefericire, de bucurie sau de tristete, de framantare, indoiala, surpriza sau indiferenta. Specialistii, analizand diverse contexte, au constatat, de exemplu, ca un cersetor care priveste spre cel caruia i se adreseaza va primi bani de la un numar de persoane aproape dublu, in comparatie cu unul care tine privirea in pamant. O alta experienta, intr-o alta zona de realitate, a evidentiat ca o persoana are calitati de lider daca, in general, priveste direct, in ochi, pe interlocutor, pana la 50 de secunde.
Psihologii spun ca exista doua tipuri de privire – privirea « de schimb » si privirea sociala. Prima se manifesta intre doua persoane care se observa cu atentie, lasand ochii sa le transmita emotia, starea de spirit, intentia, cea de-a doua este o privire neutra, intre persoane care discuta in diferite imprejurari. Sigur, exista, si in acest al doilea caz, nuante, in sensul ca o persoana sincera, onesta nu va avea nici o problema sa priveasca in ochii interlocutorului, in timp ce o persoana care este mai timida, mai putin obisnuita sa comunice sau care are alte intentii decat cele declarate prin cuvant va incerca sa evite privirea celuilalt.
Observarea limbajului ochilor unui interlocutor ne va aduce informatii pretioase despre acesta. Cu cat, de exemplu, pupilele sunt mai dilatate, cu atat persoana respectiva inseamna ca este mai receptiva la starile emotionale. Daca, dimpotriva, privirea ramane fixa, bataile de pleoape sunt rare, acestea sunt semne de dezinteres sau chiar de ignorare a mesajului pe care vreti sa il transmiteti. Adeseori, gesturile mainilor vin sa adauge informatii la limbajul ochilor. Daca persoana isi duce degetele in apropierea ochiului, spre tampla, este semn de interes, daca isi apasa cu un deget coltul interior al ochiului, gestul marcheaza un interes pe care conlocutorul vrea sa il mascheze, daca degetul este dus spre tampla, putin deasupra ochiului, este vorba de un interes pur intelectual, daca isi freaca ochiul cu mana, este semn de iritare sau de plictiseala.
Studiile stiintifice arata, de asemenea, ca atunci cand suntem nervosi, stresati, excesiv de emotionati, bataile pleoapelor devin mai rapide. Testele unor psihologi spun ca Richard Nixon, avea, in mod normal, 12 batai de pleoape pe minut, dar cand vorbea presei, acestea ajungeau la 68, asa cum Bill Clinton, in timpul faimoasei depozitii legata de Monica Lewinsky, a avut o frecventa de 92 de batai pe minut.
Limbajul ochilor este si un mijloc de seductie. Femeile, in general, exprima, prin privire, delicatete si tandrete, in timp ce barbatii, eventual, exprima hotarare si incredere. Sigur, nu vom lua aici in discutie, conceptul « privirii » din perspectiva teoriilor « feministe », care insista, uneori, asupra faptului ca maniera in care barbatii privesc femeile influenteaza perceptia de sine a acestora din urma, in sens negativ.
Privirea poate fi si in mijloc de evaluare a gradului de inteligenta a unei persoane. Chiar anul acesta, o echipa de neuropsihologi, de la Universitatea Rochester, din Statele Unite ale Americii, a publicat un studiu prin care arata ca, printr-o simpla analiza a privirii, se poate evalua IQ-ul – coeficientul de inteligenta – al unui individ, deoarece acesta este strans legat de capacitatea persoanei de a filtra vizual miscarile care au loc pe fundalul campului vizual (peisajul care se zareste privind pe geamul unei masini, persoanele, obiectele dintr-un plan mai indepartat etc.). Cu cat o persoana este capabila sa faca abstractie de acest fundal, cu atat coeficientul sau de inteligenta este mai ridicat.
Este o constatare interesanta, caci sugereaza capacitatea individului de a filtra automat elementele vizuale care nu prezinta importanta, la un anumit moment, pentru a se concentra la ceea ce primeaza din punctul lui de vedere. Or, definitia consacrata a inteligentei este tocmai « facultatea unei persoane de a rezolva problemele pe care le intalneste intr-un anumit context ».
Asadar, probabil ca ar trebui sa ne « antrenam » mai mult, in privinta limbajului ochilor, si sa observam mai bine persoanele din jurul nostru.
