Ne-am obisnuit sa credem si sa spunem ca Pamantul este locul in care i-a fost dat omului sa traiasca, un spatiu profan, iar Cerul este al lui Dumnezeu. Dintr-o astfel de perspectiva, locurile sfinte sunt realitati din lumea aceasta concreta, bine determinate geografic, in care se manifesta Fiinta Divina, care ii creeaza omului convingerea ca este mai aproape de Creatorul sau, ii confera incredere si speranta, ii dau sentimentul ca nu este singur, ca este ascultat si ajutat . Biserici, manastiri, temple, pesteri, un varf de munte, o vale ascunsa, o oaza de verdeata in desert, o padure, o insula, orice alt spatiu in care se manifesta, in infinit de multe feluri, spiritul divin, devin Centre spirituale.
Toate religiile consacra astfel de locuri sfinte, slujite de preoti, care trebuie sa tina aprins focul sacru al credintei: Muntele Athos, centru spiritual al ortodoxismului, Templul Sfant de la Ierusalim, Bethleemul – locul nasterii lui Iisus Hristos, Vaticanul, Grota de la Lourdes (Franta) – pentru credinciosii catolici, Meka, Medina, pentru islamici etc. Multe dintre locurile sfinte sunt greu accesibile (scari taiate in munte, poteci inguste, lungi drumuri care trebuie strabatute pe jos etc.), astfel incat pelerinajul sa fie trait cu intensitate, iar intalnirea cu Divinitatea sa se faca sub semnul sinceritatii, al ascezei si al bucuriei. Drumul, in inteles geografic, trebuie sa fie prilej de (re)descoperire a drumului interior, a relatiei cu Dumnezeu. Intr-un sens simbolic, locurile sfinte sunt, pe Pamant, porti spre Paradis. Iar Paradisul este, ne spun Cartile Sfinte, in sufletul nostru. Cautam, cu febrilitate, locurile sfinte, ne fascineaza, ne atrag, pentru ca sunt “interfata” intre noi si Divinitate, ele intruchipeaza “cetatea” sacra a sufletului, care ne apara de toate atacurile care vin din afara, dinspre teama, dinspre simturi, dinspre neliniste si dinspre toate lucrurile care, in viata aceasta, ne fac vulnerabili.
Locuri sfinte in Romania – Mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca si Manastirea Prislop
Spre Manastirea Prislop, acolo unde se afla mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca, in fiecare an, se indreapta mii de credinciosi, pentru a se ruga celui care vegheaza din Ceruri, sa nu ne pierdem dreapta credinta. Parintele Arsenie Boca a trait ca un sfant si a trecut la cele vesnice ca un martir, la 28 noiembrie 1989 (cu o luna inainte de caderea regimului Ceausescu), asasinat de securitate, dupa ani de zbatere pentru binele celor multi si de suferinta in temnitele comuniste. A fost un vizionar, un duhovnic neasemuit si un tamaduitor de suflete. Nenumarate marturii de la oameni care l-au cunoscut si care sunt in viata, astazi, vin sa ne arate ca este una dintre cele mai luminoase, mai puternice si mai intelepte personalitati ale vietii noastre crestine.
Prin spiritul lui stralucitor, care razbate din cartile, invataturile si profetiile sale, nenumarati oameni au descoperit puterea credintei si a rugaciunii. Om instruit, cu studii de teologie, belle arte si medicina, initiat la scoala isihasta de pe Muntele Athos, lasand in urma sa, pe la toate manastirile unde a petrecut o parte din viata, adevarate raiuri pamantesti (picturi neasemuite, gradini cu flori, livezi cu pomi fructiferi, el fiind primul care sa arate ca “omul sfinteste locul”), Sfantul Parinte Arsenie Boca este unul dintre cei mai puternici stalpi ai ortodoxiei romanesti. A vazut “cu ochii mintii” si ororile Primului Razboi Mondial, si abdicarea regelui, si moartea dictatorului Ceausescu, si caderea Turnurilor Gemene din New York (marturie fiind picturile de la Manastirea Draganesti), precum si sfarsitul sau, in lumea aceasta.
Stia dinainte toate gandurile si faptele celor care ii cautau ajutorul si ii indruma cu toata dragostea si bunatatea sufletului sau, care il aflase pe Dumnezeu, in sensul profund si de nezdruncinat al credintei. Pentru vremurile pe care le traim noi astazi, previziunile sale sunt sumbre, dar indemnul de a-l cauta pe Dumnezeu este temelia invataturii sale. Cei care i-au stat in preajma marturisesc imensa stare de bine, de pace si de liniste pe care Sfantul Parinte Arsenie Boca le-o insufla, in toate imprejurarile vietii, si toti cei care, astazi, au fost la locul sfant, la mormantul lui de la Prislop, si s-au rugat, cu incredere, au primit, fara tagada, ajutorul cerut.
Manastirea Prislop se afla in Judetul Hunedoara, in comuna Silvasu de Sus, la 14 kilometri distanta de Hateg.
Republica monastica de pe Muntele Athos
Muntele Athos sau, cum mai este numit, “Tibetul crestin”, sau “Gradina Fecioarei Maria” este unul dintre locurile sfinte ale crestinismului ortodox, reunind peste 20 de manastiri, care adapostesc aproximativ 2000 de preoti ortodocsi greci, bulgari, romani, rusi, sarbi etc., care duc aici o viata ascetica, dedicata exclusiv slujirii lui Dumnezeu. Accesul femeilor, ca si al copiilor minori, este strict interzis in aceste manastiri, potrivit “Abatonului” (in limba greaca, “abaton” inseamna “inaccesibil”), redactat in 1045, si care prevede ca nici alte vietati de sex feminin sa nu fie prezente in aceste locuri, cu exceptia gainilor crescute pentru ouale folosite la gatit si la pictura, si pisicilor, utile pentru prinderea soarecilor.
Prodromu este schitul romanilor de pe Sfantul Munte Athos, ctitorit in 1820, de catre Parintii Nifon si Nectarie, dar danii catre lacasurile manastiresti din aceasta regiune s-au facut de mult timp, incepand cu domnitorii din familia Basarabilor. Aici se afla cinci icoane facatoare de minuni, cea mai cunoscuta fiind Maica Domnului Prodromita, a carei praznuire are loc, in fiecare an, la 12 iulie, cand este privegheata intreaga noapte. Se spune ca aceasta icoana nu a fost facuta de mana omeneasca, ci printr-o minune pe care o povesteste chiar mesterul iconar de la Iasi, caruia Parintele Nectarie ii incredintase aceasta sarcina, marturie pastrata intr-o scrisoare care se afla in arhiva de la Schitul Prodromu, si in care se spune ca mana unui inger a desenat chipul Fecioarei Maria.
Aceasta minune, ca si altele pe care le-a infaptuit ulterior (vindecari miraculoase, faptul ca nu s-a last mutata in alta parte etc.) au atras nenumarati pelerini care merg pe Muntelui Athos. De-a lungul timpului, nenumarati preoti si calugari si-au desavarsit invatatura duhovniceasca in locurile sfinte de pe Muntele Athos, inclusiv Sfantul Parinte Arsenire Boca, cel care a copiat, de mana, la Prodromu, manuscrisele in limba greaca ale Filocaliei (Texte ale Sfintilor Parinti), pentru a fi traduse in limba romana.
