Ca în cazul multor personalități din istorie, mai toată lumea a auzit de Lucrezia Borgia și știe câteva lucruri despre ea, însă nimeni nu poate spune cert cine a fost ea cu adevărat.
S-a născut la 18 aprilie 1480, în Subiaco, aproape de Roma, Italia. S-au spus foarte multe lucruri despre ea, încât s-a ajuns la a se crea o imagine confuză, falsă. Cam așa cum este imaginea „Dracula” comparativ cu persoana reală: Vlad Țepeș.
Ce este adevărat despre Lucrezia Borgia?
Ea a fost fiica papei Alexandru al VI-lea, care pe când era numai cardinalul Rodrigo Borgia, a avut pe lângă trei copii nelegitimi și cinci copii cu Vanoza Catanei, tovarășa lui de viață. Alexandru a mai avut un urmaș adus pe lume de Giulia Farnese, tânăra lui iubită în vârstă de 18 ani, pe când el, papă fiind, avea doar 62 de ani.
Viața Lucreziei, femeie care a trăit la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, a fost considerată scandaloasă. Dar a fost această fată, pe care contemporanii au zugrăvit-o ca pe o frumusețe blondă, cu chip luminos și alură de regină, cu adevărat întruchiparea răului și a păcătoșeniei?
A fost ea cu adevărat curtezană avidă de sânge, așa cum au descris-o poeții Sannazarro și Pontano sau istoricul Guiciardini? A fost ea oare femeia ademenită de orgiile organizate în palatul tatălui său, așa cum spune într-un jurnal intim Johann Burchardt, consilier al papei? Și în sfârșit, a fost ea cu adevărat în toate chipurile și felurile sub care a apărut în peliculele care mai de care fanteziste?
Se poate să fi fost, la fel ca fratele ei Cesare, doar o persoană complexă și puternică, care încerca cu disperare să-și mențină statutul și să supraviețuiască într-o lume în care crima și toate păcatele deveniseră reguli de bază, iar morala aparținea doar celor care plăteau cronici. Până la urmă, nu sunt stupide și acuzațiile de cruzime care i se aduc lui Vlad Țepeș, din partea celorlalți criminali? Sau altfel zis, ce conducător nu era criminal și imoral în Evul Mediu?
Din însemnările istorice care ne-au rămas aflăm puține lucruri. Este cunoscut faptul că vorbea spaniola (familia Borgia fiind de origine spaniolă), italiana, franceza și parțial latina. Era cultă și avea o educație aleasă în arte plastice și muzică. Broda cu măiestrie și purta o corespondență asiduă.
Din motive politice, căsătoria i-a fost impusă de tatăl ei. Astfel, Lucrezia nu împlinise paisprezece ani când a fost obligată să se mărite cu marchizul Giovanni Sforza, de care însă s-a despărțit în scurtă vreme. Al doilea soț al său, Alfonso de Aragon, duce de Bisceglie, a pierit ucis de fratele Lucreziei, Cesare. Ea s-a căsătorit apoi cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara. Cu ducele de Ferrara va rămâne până la sfârșitul vieții ei, relație care va fi în final bazată pe sentimente și nu pe interese politice. A născut șase copii pe care i-a crescut.
A fost protectoarea săracilor și a artiștilor. Pietro Bembo, poetul curții, avea să își exprime admirația față de ea prin poezie.
Supusă intereselor politice urzite de tatăl ei și Cesare, a murit în anul 1519, la treizeci și nouă de ani, ca urmare a unui avort provocat.
Lucrezia s-a născut într-o epocă în care instituția papală nu mai avea nimic în comun cu ideea creștină, când religia nu mai reprezenta decât un câmp de luptă pentru putere, când viața oamenilor nu însemna nimic și decăderea morală era „desăvârșită”.
Lucrezia Borgia a fost o fiică a epocii sale, o epocă a decadenței și a crimei.
