Luna s-a format cu aproximativ 30 de milioane de ani după formarea Pământului. Aceasta, la nivelul universului, înseamnă foarte puţin. Ea a luat naştere în urma impactului unui corp ceresc de dimensiunile lui Marte cu Pământul nostru. La momentul formării, era mult mai aproape de Pământ decât este acum şi cel mai probabil am fi văzut-o de 20 de ori mai mare.

În acele momente Pământul se afla la început de drum, fiind acoperit de un ocean de magmă iar mareele provocate de prezenţa Lunii  păstrau magma caldă, forţând convecţii suplimentare în mantaua Pământului.

Luna1

După ce magma a început să se mai răcească şi s-au format scoarţele ce pluteau deasupra ei, Pământul a fost supus unui bombardament de meteoriţi. Dovezi ale acestui bombardament stau craterele de pe suprafaţa Lunii, pe Pământ nu se mai găsesc multe dovezi ale acestui fenomen deoarece planeta noastră a trecut prin multe schimbări de atunci.

Luna îşi manifestă efectul în mod special asupra mareelor oceanice, în unele zone mai puternic decât în altele. De exemplu în canalul dintre insulele britanice şi continentul European, mareele pot ajunge şi la 10 metri, în comparaţie cu mareele din oceanul Pacific, unde acestea pot ajunge la maxim 1 metru. Acest proces a determinat selecţia naturală împingând animalele să colonizeze zonele de uscat. Multe specii de broaşte ţestoase profită de avantajele lunii pline, pe care o consideră drept semnal pentru a se înmulţi. Chiar dacă ea ar fi lipsit, viaţa e cu siguranţă suficient de rezistentă şi ar fi găsit alte alternative.

De asemenea şi scoarţa Pământului a fost afectată. Luna a forţat încălzirea şi mai apoi disiparea energiei, ceea ce a determinat unii oameni de ştiinţă să afirme că prin acest proces s-au format mai multe plăci tectonice, iar prin mişcarea de convecţie scoarţa terestră este mereu reciclată. Celelalte planete ce au aceleaşi cicluri tectonice, au o scoarţă ce nu se mişcă şi astfel se menţine la suprafaţă magma şi căldura. Aceasta face diferenţa; în aceste condiţii a fost posibilă apariţia vieţii şi dezvoltarea sa pe parcursul a sute de milioane de ani.

Luna are nişte efecte subtile asupra climei şi a oceanelor. În ultimii ani s-au găsit câteva dovezi ce leagă mişcările Lunii de fenomenul El Nino din Oceanul Pacific. Curenţii submarini reci ce vin din Antarctica formează un flux care ţine apa din jurul coastei Americii de Sud (Chile şi Peru, în special) destul de rece, astfel zona are puţine precipitaţii. Uneori curentul se îndepărtează, ceea ce duce la o vreme foarte rea în zonă. Recent cercetătorii au legat câteva fluxuri de modul în care Luna influenţează amestecarea apelor în adâncuri.

Dacă ar fi să nu mai avem Luna, oceanele ar suferi nişte schimbări majore. Dacă până acum s-a manifestat o anumită distorsionare la nivelul ecuatorului, în momentul în care Luna nu ar mai exercita forţe în acea zonă, mare parte din apa oceanelor ar putea fi redistribuită spre regiunile polare.

Un efect foarte important îl are asupra axei de rotaţie a Pământului, în sensul că a ajutat la stabilizarea ei. Spre deosebire de Marte, a cărei rotaţie în jurul axei a avut mult de suferit de pe urma influenţei gravitaţionale a tuturor celorlalte planete, Luna a ajutat la stabilizarea planetei noastre. Pe Marte gheaţa de la poli intră în derivă şi migrează, pe Pământ acest lucru nu se întâmplă datorită influenţei Lunii. Acest lucru face ca schimbările climatice să fi fost mult mai puţin drastice, permițând apariţia şi dezvoltarea organismelor multicelulare.

În situaţia în care nu am mai avea parte de „ajutor” din partea Lunii, axa Pământului ar suferi schimbări majore, iar odată cu ea şi anotimpurile. În momentul de faţă axa variază undeva între 22,1 de grade şi 24,5 de grade; în lipsa stabilizatorului, s-ar putea manifesta schimbări bruşte şi catastrofale. Am putea să ne învârtim precum Uranus, pe o parte ca un butoi, având cele mai extreme anotimpuri. Viaţa pe Pământ ar fi dată peste cap.

Luna11

Influenţa asupra biologiei s-a manifestat şi se manifestă în multe feluri. De exemplu, pentru multe animale care trăiesc pe coastă, mareea e un factor important, multe organisme adaptându-se la apa sărată pe baza fluxului şi refluxului.

De asemenea prezenţa Lunii a influenţat dezvoltarea vederii anumitor vietăţi. Multe dintre ele şi-au adaptat vederea să funcţioneze chiar şi în situaţia unei iluminări parţiale a Lunii. Luna a avut un efect asupra felului în care s-a dezvoltat agricultura sau vânătoarea, din acest motiv multe calendare sunt bazate pe fazele Lunii.

În cazul în care Luna ar dispărea, am realiza două lucruri. Unu, cât de frumos poate arăta cerul, am vedea sute şi mii de stele şi am fi capabili să vedem cu ochiul liber multe obiecte cereşti foarte îndepărtate. Iar doi, nu am fi capabili să vedem nimic în faţa noastră. Dacă luna ar dispărea, ar fi foarte, foarte întuneric. Cel mai strălucitor corp de pe cer noaptea, după Lună, este Venus, însă e de numai 1/14000 la fel de strălucitoare ca luna plină. În lipsa Lunii vederea noastră ar fi evoluat într-un alt mod, iar nopţile ne-ar fi oferit o lume diferită.

Fără prezenţa Lunii, lumea noastră ar fi total diferită iar istoria Pământului ar fi fost cu totul alta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.