Lupul este un mamifer salbatic, are corpul robust, dar in acelasi timp suplu, lung de 1,4 m, coada de 0.8 m, scurta si groasa, greutatea 30-50 kg (unele exemplare chiar si 70 kg), gatul si pieptul puternic dau o nota de forta.
Lupul (Canis lupus) este unul dintre cei mai eficienți prădători nocturni, adaptat la viața în habitate variate, de la pădurile întinse ale Europei până la tundrele înghețate din nordul Asiei. Acest mamifer carnivor, de talie mare, este recunoscut pentru organizarea sa în haite și pentru strategia complexă de vânătoare. În ciuda reputației de animal feroce, lupul are un rol esențial în echilibrul ecologic al habitatelor pe care le ocupă. Cu toate acestea, activitățile umane și pierderea habitatului îi amenință supraviețuirea în multe zone.
Caracteristicile fizice ale lupului Canis lupus
Are corpul acoperit cu blana, formata din doua randuri de peri: unul de par des, lanos pe piele, de culoare galbui-cenusie, si un al doilea rand, spicul, format din peri mai lungi, aspri, cu varful negru, astfel incat, in general, culoarea blanii apare brun-cenusie, care se schimba in functie de sezon si mediul ambiant. Traieste 15-16 ani (varsta este data de tocirea dintilor).
Comportamentul și organizarea haitei la lupi
Are picioarele (cu par mai marunt) terminate cu degete, el calca pe perinitele degetelor terminate cu unghii puternice, care nu se retrag in teci (ca la ras ori pisica), lasand urme clar imprimate pe pamantul moale ori zapada. Urmele lasate atunci cand se deplaseaza in mers obisnuit, de trap, alcatuiesc o linie dreapta. Cand sunt in haita, ei calca unul pe urma celuilalt. Prefera padurile intinse de munte, rapele adanci cu maracinisuri, nu este un animal stationar, preferand mereu schimbarea locului de sedere.
Haita de lupi este formată de obicei dintr-o pereche dominantă, alfa, și urmașii acestora, care pot include atât puii din anul respectiv, cât și exemplarele mai mature din generațiile anterioare. Lupii dintr-o haită colaborează strâns în timpul vânătorii, folosindu-se de comunicarea prin urlete și mirosuri pentru a coordona atacurile asupra prăzii.
De asemenea, urletele servesc la delimitarea teritoriului haitei, având un rol important în menținerea grupurilor rivale la distanță. Această colaborare le permite lupilor să captureze prăzi mult mai mari decât ar putea individual, precum cerbi sau mistreți.
Dieta și strategiile de vânătoare ale lupului
El este un animal carnivor, cu canini bine dezvoltati, puternici, ascutiti, are ochii asezati oblic, distantati, urechile sunt mici, cu varfuri ascutite, totdeauna indreptate in sus, coada usor curbata spre stanga. Este un animal nocturn, un vanator excelent, cu vaz, auz si miros foarte bine dezvoltate, se hraneste cu tot felul de animale salbatice si domestice, pe care le prinde, le ucide, precum si cadavrele acestora gasite ocazional. Vara mananca pasari, rozatoare, broscute, gandaci si uneori licheni si fructe. Animalele mici sunt mancate in intregime, iar cele mari pana la os.
Dupa lunile februarie-martie (perioada de imperechere), lupoaica fata 4-6 pui (dupa o getatie de 62-63 de zile), puii sunt orbi cca. doua saptamani, sunt alaptati 6 saptamani, parintii isi cresc puii impreuna. Dupa intarcare, acestia se hranesc cu carne adusa de parinti si regurgitata de acestia, pe jumatate digerata. Perechea este ajutata la procurarea hranei si de ceilalti membri din haita.
Puii dupa doua-trei luni ajung la maturitate, raman in aceeasi haita, invata unde si cum sa vaneze, apoi dupa un timp parasesc haita si isi intemeiaza haita lor proprie. Dupa ce puii cresc, se manifesta instinctul de asociere in grup, in haite mai mici sau mai mari (20-30 exemplare).
Iarna, noaptea, se pot auzi urletele lor, prin care se cauta si se aduna in haite (cantecul lor de nunta, cantecul lor de lupta). Lupii singuratici nu urla, sunt foarte atenti si ocolesc haitele straine (altfel riscand sa fie atacati). Un mijloc de comunicare intre ei este prin marcarea teritoriului (prin secretii mirositoare) si prin urlete (la inceput urla numai unul si apoi toti). O haita ramane in liniste, doar cand vrea sa atace o haita vecina (luand-o prin surprindere).
Habitatul lupului și distribuția geografică
Barlogul (adapostul unde lupoaica fata si creste puii) este un loc linistit, izolat, in vagauni, in desisul padurii. Atunci cand simte barlogul in pericol, lupoaica isi muta puii in alte locuri, mai ferite. In cautarea hranei, ei pot parcurge distante si de 100 km (intr-o singura noapte), pot alerga cu o viteza de pana la 60 km/ora. In haita, devine deosebit de indraznet, puternic, ataca animale domestice si salbatice mari (utilizand o strategie de invaluire pe flancuri a prazii), astfel fugarind prada, ea este capturata.
El a fost primul animal ,,domesticit” de om, de vanatorii primitivi (pe urmele carora se tinea pentru a se bucura de resturile ospetelor acestora), dupa capturarea marilor erbivore ca mamutul (contemporan cu omul primitiv).
In epoca de piatra, vanatorii ii capturau pentru hrana. Este un animal ce nu poate fi imblanzit si domesticit, el prezinta reactii imprevizibile. Ca animal de prada, are mirosul foarte fin, patrunde cu indrazneala si agilitate in curti, locuri imprejmuite, staule, savane, locuri unde stau animale.
Denumirea stiintifica este Canis lupus, face parte din familia Canidae (ca si cainele, vulpea, sacalul, enotul) si este raspandit in Canada, Alaska, Europa de Est, Rusia, Asia Centrala, Peninsula Scandinava, Orientul apropiat, Siberia, si in tara noastra este intalnit in Delta Dunarii si in zonele muntoase.
Sunt cunoscute doua specii: Canis lupus si Canis rufus (lupul rosu); si subspecii: lupul polar (din tundrele nordice, sunt mai mari, cu blana mai alba si mai groasa), lupul nord-american, lupul de stepa (din deserturile Asiei Centrale), lupul obisnuit (in muntii si padurile est-europene), lupul de pustiu (mai zvelt si mai deschis la culoare).
Provocările și măsurile de conservare a lupilor
Este un animal protejat prin conventii internationale, deoarece in Europa este pe cale de disparitie. In Romania (fiind foarte multe exemplare), el se vaneaza doar in conditiile stabilite de lege, cu anumite arme, trofeele fiind: craniul si blana. In Romania este considerat un daunator, el consumand drept hrana orice tip de vietate (10 kg deodata), distruge animalele din fauna tarii.
Rolul lupului în ecosistem și impactul asupra biodiversității
Lupii joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecosistemelor în care trăiesc. Prin controlul populațiilor de erbivore mari, cum ar fi cerbii și mistreții, lupii previn supra-pășunatul și protejează vegetația din păduri și stepe. În regiunile în care populațiile de lupi au scăzut, s-a observat o creștere necontrolată a acestor erbivore, ceea ce a dus la degradarea habitatelor naturale.
Reintroducerea lupilor în anumite parcuri naționale, cum ar fi Yellowstone în Statele Unite, a demonstrat efectul pozitiv pe care aceștia îl pot avea asupra biodiversității, restabilind echilibrul în lanțul trofic. Prin influența lor asupra comportamentului prăzii și redistribuirea acesteia în teritorii mai diverse, lupii contribuie la sănătatea generală a ecosistemului.
Video – Lupul – Canis lupus:
