Lupul etiopian (Canis simensis), simbol al munților Africii și al teritorialității

Lupul etiopian este cea mai rara specie de lup cunoscuta pana in prezent. Arealul sau este format din regiunile montane, cu pajisti alpine si mlastini cu vegetatie saraca din estul Asiei. Poate fi observat urcand la altitudini de pana la 3000-4300 m. Deși este considerat cel mai rar lup din lume, lupul etiopian joacă un rol crucial în ecosistemele alpine din Etiopia.

Descrierea fizică a lupului etiopian

Lupul etiopian isi are numele de la faptul ca apare in zonele muntoase ale Etiopiei, dar este cunoscut si cu numele de sacalul de Simien. La maturitate are lungimea corpului de 1 m, greutatea de 15-18 kg si inaltimea la umar de 50-60 cm. Femela este intotdeauna mai mica cu 20% decat masculul si cantareste mai putin.

Corpul sau este acoperit cu blana deasa, al carei colorit variaza pe partea dorsala de la ruginiu la rosu-auriu, iar pe partea ventrala este alba, la fel si pe fata si in zona inferioara a botului. Coada este lunga de 33 cm si stufoasa, cu baza alba si varful negru. Membrele anterioare si posterioare sunt lungi si subtiri, roscate pe partile exterioare si albe spre interior.

Capul este mic, botul alungit cu maxilare prevazute cu dinti mici si ascutiti, urechile mari tinute drepte in sus. Ochii sunt mari, au irisul de culoare inchisa, ii ofera o acuitate vizuala foarte buna.

Alimentația și strategiile de vânătoare

Aceste animale carnivore traiesc in grupuri familiare teritoriale foarte strans legate intre ele, formate din 6-13 exemplare – masculi, femele si puii lor. Hrana lor consta mai ales din rozatoare, sobolani, iepuri, pasari, lesuri, dar si antilope mici pe care le ataca, le omoara, mananca o parte din ele si restul prazii o ingroapa pentru a o consuma mai tarziu.

Comportamentul teritorial și social

Lupii sunt animale carnivore diurne, active in timpul zilei si la asfintit, cand se aud urletele lor puternice si rasunatoare prin care comunica intre ei sau alunga intrusii ce le incalca teritoriul, doar noaptea se odihnesc, dorm impreuna in haita. In perioada de reproducere in lunile august-septembrie cea care se imperecheaza cu masculii este doar femela dominanta, celelalte femele ajuta la cresterea puilor acesteia.

Puii sunt hraniti de parinti cu hrana regurgitata atat de ei cat si de celelalte exemplare adulte din haita. Cand ajung mari, unii masculi raman in haita si dupa pubertate, insa femelele tinere pleaca si formeaza alte efective proprii. Femela dominanta are dreptul de a se imperechea cu mai multi masculi, iar apoi dupa o perioada de gestatie de 2 luni naste 2-6 pui intr-o vizuina amenajata de obicei intr-o pestera. Ea isi mentine statutul de a conduce in haita pana la moarte.

Aceste animale sunt extrem de teritoriale, isi delimiteaza un spatiu de vanatoare de 2-12 km si nu permit altui grup sa patrunda. Isi marcheaza teritoriul prin fecale si urina, urla in zonele de frontiera spre a arata ca spatiul este protejat si ocupat, iar uneori fac zgaraieturi cu ghearele de la labe pe trunchiurile copacilor. Speranta de viata la lupul etiopian este de aproximativ 8-9 ani. Principalul sau dusman natural este sacalul si cainele salbatic.

Lupul etiopian face parte din ordinul Carnivora, familia Canidae si are denumirea stiintifica de Canis simensis. Aceasta specie este in pericol grav de disparitie, numarul de exemplare a scazut foarte mult in ultimii ani (pana la 500) si se pare ca este in continua scadere datorita rabiei si a altor boli de la cainii salbatici, vanatului, dar si distrugerii habitatului natural. De o perioada de timp (doar cativa ani) aceasta specie este ocrotita prin lege, vanarea sa este permisa doar in scopuri academice si de cercetare.

Impactul asupra ecosistemului montan

Lupul etiopian joacă un rol-cheie în echilibrul ecosistemului montan, controlând populațiile de rozătoare care altfel ar putea provoca daune vegetației alpine. Prin prădarea speciilor dominante de rozătoare, lupul ajută la menținerea diversității ecosistemului, prevenind proliferarea unor specii care ar putea pune în pericol echilibrul natural.

De asemenea, săpăturile efectuate de rozătoarele vânate contribuie la îmbunătățirea calității solului, un beneficiu indirect al prezenței acestui prădător.

Eforturile de conservare și perspectivele viitoare

În ciuda măsurilor recente de protecție, cum ar fi implementarea unor programe de vaccinare pentru câinii sălbatici împotriva rabiei, viitorul lupului etiopian rămâne incert.

Organizațiile internaționale și autoritățile locale colaborează pentru a reduce conflictele între comunitățile umane și aceste animale, prin crearea de arii protejate și educarea populației. În plus, monitorizarea populației este esențială pentru a înțelege mai bine dinamica speciei și a lua măsuri proactive.

Video – Lupul etiopian (Canis simensis):