„M-am hotarat sa devin prost” este o carte plina de incercari, plina de sperante si de inutilitati realizate in ideea de a scapa de chinurile inteligentei, de barbarele trairi interioare pe care aceasta le provoaca ori de cate ori intervine o disputa de ordin intelectual, o traire la nivel senzorial sau cine stie care altele. Autorul cartii este nimeni altul decat Martin Page si poate, desi declaratia nu este smulsa, acesta s-a decis el insusi sa devina prost si sa se piarda intre paginile cartii de pe noptiera, devenind chiar personajul principal. Cartea debuteaza cu un citat din Oscar Wilde – Crima Lordului Arthur Seville, foarte reprezentativ de altfel, care rezuma totul la: „Il invidiau pentru tot ceea ce nu stiau”, un citat plin de esenta si de tainele cartii. Daca nu ati mai ras de mult cu pofta, daca de mult nu ati mai simtit chinurile hazardului si comicul tragediei, iar autoironia va defineste ca si persoane, atunci cartea va este potrivita cu toate randurile sale. Iar ca indicatie, nu ezitati sa o dati si unui prieten care este posomorat.
„M-am hotarat sa devin prost” este probabil mult prea plina de inteleseuri, fiind destinata chiar acelor intelectuali care traiesc drama de a se fi nascut, care traiesc neajunsul pesimismului, care nu se pot complace in situatii, deoarece in ei zace mult prea multa morala si care nu ar avea nimic mai mult de spus in fata nesansei de a fi fericiti, niste fericiti mediocri care nu mai simt, nu mai creeaza, nu mai traiesc, se scufunda in banalitate si in absenteism spiritual. Desi numarul de pagini este relativ mic si anume 140, „M-am hotarat sa devin prost” este o carte ce implica mult prea multe trairi, ironii, evenimente si stari. Personajul principal este Antoine, un tanar intelectual francez care simtea inca de mic ca are viata asemanatoare cu cea a cainilor si astfel, cand avea numai sapte ani, el se simtea ca si cand ar fi avut 49, simtind oboseala unui om matur iar la varsta de numai 11 ani avea simtamintele unui om de de 77, o adevarata tragedie, iar la 25 de ani spera doar la o viata mai blanda.
Disperarea tanarului de a nu mai fi atat de destept este destul de mare incat se hotaraste sa recurga la o serie de activitati de care era convins ca aveau sa-l ajute intr-o oarecare masura si astfel incepe sa ceara sfatul specialistilor, al prietenilor si pe rand incepe sa intreprinda o serie fapte ce nu-i stateau in caracter. Vrea sa devina alcoolic, cu gandul ca neuronii ii vor fi ucisi de excese, urmand in acest sens un curs, insa cedeaza din prima clipa deoarece ajunge in coma alcoolica de la doar o jumatate de pahar de bere, consulta specialisti in sinucidere, ideea care ii este insamantata in creier de o doamna pe care o cunoaste la spital, urmeaza astfel sedintele terapeutice ale unui grup dubios care nu face altceva decat sa-l dezguste in cele din urma, colegii sai de suferinta dovedindu-se a fi mult prea ridicoli, mai ales ca ei sufereau de dureri banale, printre care dragostea, lipsa de bani si altele. Incearca apoi sa se implice in viata banala a omenilor, incepe sa consume niste pastile pe care i le recomanda doctorul si bunul sau prieten, pentru a-i ameliora depresiile.
Pentru Antoine, o adevarata provocare era sa manance de la fast food-uri, sa consume coca cola si sa isi cumpere haine de firma, provocare deoarece pana la acel moment dat el simtea viata la un alt nivel, aceste lucruri parandu-i-se lipsite de sens. Printr-o serie de alte intamplari, ajunge insa in cele din urma sa fie consultant la bursa, meserie care ii aduce o serie de castiguri importante, comisioane mari, o viata de lux si multe placeri. Actiunea se deruleaza insa sub influenta pastilelor antidepresive, Antoine reuseste sa se si indeparteze de prietenii sai cei mai devotati si incepe sa traiasca la modul banal, simplu, mediocru, pe care majoritatea oamenilor il adoptau din lipsa de profunzime.
Aparent, tanarul reuseste sa scape de boala sa si sa devina astfel prost, dar in ultimele pagini este prezentata si marea lovitura de stat, o lovitura total neasteptata si anume are loc rapirea tanarului, care trebuie supus unui ritual de revenire la normal. Intamplarile sunt mai complexe, motiv pentru care curiosii isi pot rezerva doua ore din timpul lor liber, necesar pentru citirea cartii, avand in vedere ca lectura sa este foarte usoara si umoristica.
Cert este ca finalmente tanarul chinuit de dezastru isi revine la normal, deci nu reuseste sa devina prost, isi pierde si toti banii datorita unei inscenari pe care o programeaza la locul de munca, dar se indragosteste de femeia care avea sa-i semene pana in cele mai profunde simturi. Cartea „M-am hotarat sa devin prost” este un fel de biblie pentru oamenii chinuiti de inteligenta, o biblie care ne demonstreaza ca trebuie sa acceptam, fara sa dorim sa schimbam, felul in care am fost conceputi si sa traim cu asta, incercand sa-i gasim farmecul.
