Gibonul lar (Hylobates lar) face parte din categoria gibonilor lipsiti de saci laringieni. Este cunoscut si sub denumirea de lar, sau gibonul cu maini albe si este raspandit mai ales in Malaezia, unde poate fi intalnit si in munti pana la altitudini de 1 100 m. Aria sa de raspandire cuprinde sud-estul Asiei, unde apar mai multe rase geografice care difera intre ele mai ales prin culoare si traiesc din Thailanda pana in Indonezia.

Aceasta specie atinge lungimea de 42-50 cm, greutatea de 4,5-7,5 kg si nu are coada. Are fata neagra, mica si ovala, inconjurata de o coroana de par alb, mainile si picioarele sunt de culoare deschisa, iar restul corpului este acoperit cu blana moale, de culoare cafenie, crem sau roscata, cu zone negre-cenusii.

Cosul pieptului este bombat, dar sira spinarii nu are forma literei S asa cum apare la celelalte antropoide. Pe antebrate cresterea parului are loc de jos in sus, la fel ca la celelalte antropoide si la om, ceea ce reprezinta o caracteristica importanta fata de celelalte mamifere.

Bratele sunt cu 40% mai lungi decat picioarele, labele au talpi golase si pieloase adaptate bine la prinderea de ramurile copacilor. Degetul mare este opozabil si are capacitatea de a apuca, degetul mic este plasat la distanta mare de celelalte, in general toate actioneaza ca un carlig, astfel gibonul se poate deplasa cu usurinta printre crengi, in pozitie verticala. El obisnuieste sa se deplaseze prin balansul mainilor si sta atarnat in brate – metoda numita brahiatie.

Isi foloseste corpul ca un pendul, da drumul la o mana chiar la inaltimea arcului de balansare, cu ochii evalueaza foarte bine distanta si determina urmatoarea prindere cu mana, care de regula poate fi la o distanta de aproximativ 3 m. El isi petrece majoritatea timpului in copaci, fiind un acrobat desavarsit. Are capacitatea de a sari, de a-si schimba directia in timpul miscarii si chiar in timpul saltului in aer.

Citește și:  Specii de primate din Africa – Mangabey cu guler alb (Cercocebus torquatus)

Gibonul lar

In perioada de imperechere, femela si masculul scot sunete patrunzatoare, pe rand sau impreuna, astfel consolidandu-si legatura ca pereche. Tipetele femelei sunt mai puternice si mai lungi, ale masculului sunt de intensitate mai mica, cu strigate simple si tremuratoare.

Ei sunt activi mai ales dupa rasaritul soarelui, atunci se aud ,,duetele” dintre ei, repetate de nenumarate ori si care dureaza 15-20 secunde. Zilnic cate 15 minute ei obisnuiesc sa-si dedice timpul reciproc, pentru ingrijirea corporala.

S-a constatat ca aceasta specie nu este monogama, deoarece ocazional au loc schimbari de parteneri si uneori cuplari nemonogame. In general, fiecare pereche isi apara teritoriul, mai ales trei sferturi din arealul sau total. Femela dupa o perioada de gestatie de opt luni face un singur pui, pe care il alapteaza o perioada de 18 luni. Puiul ajunge la dimensiunea unui adult dupa 6 ani si la maturitate abia dupa 9 ani. Speranta de viata la gibonul lar este de aproximativ 25-30 de ani.

In cursul zilei gibonul lar isi cauta hrana, care consta din fructe, frunze, flori, insecte, paianjeni si oua. Noaptea se deplaseaza mai rar, obisnuieste sa se odihneasca pe crengile copacilor sau la bifurcatia acestora.

Gibonul lar face parte din ordinul Primates, familia Hylobatidae si este o specie in pericol de disparitie, datorita distrugerii habitatului si vanarii sale de catre oameni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.