In zonele stancoase muntoase din Himalaya si regiunile sud asiatice traieste un animal cunoscut cu numele de tahru si denumirea stiintifica de Hemitragus jemlahicus. Ca si alte memifere copitate care traiesc in regiunile muntoase si tahru are obiceiul de a migra in grup in perioada de iarna, din zonele inalte in cele mai joase, iar primavara sa se intoarca inapoi in locurile stancoase ale Muntilor Himalaya la altitudini mai mari.
Cu o coamă distinctivă și obiceiuri migratoare sezoniere, tahru este un simbol al rezilienței faunei din această regiune.
Caracteristici fizice și adaptări pentru viața montană
Acesta are corpul destul de mare, cu lungimea de 0,9-1,4 m si greutatea de 9-12 cm. Are blana cu parul lung in nuante de culori maronii-roscate, coada este si ea imblanita dar scurta, nu depaseste lungimea de 9-12 cm.
Pe gat si umeri parul este mai lung formand o coama zburlita caracteristica acestei specii, aceasta se intinde la unele exemplare pana in zona genunchilor. In zona capului parul este mai scurt si uniform. Membrele anterioare si posterioare sunt subtiri dar sigure, terminate cu degete copitate, care atunci cand se rod cresc inapoi si ofera aderenta pe suprafata neteda a stancilor abrupte.
Capul este ingust, botul alungit, iar ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale acestuia, au irisul de culoare inchisa. Urechile sunt mici si ascutite, iar coarnele sunt curbate, de doua ori mai mari la mascul decat la femela, pot ajunge la lungimea de pana la 40 cm.
Comportamentul social și dieta tahru-ului
Aceste animale pot urca la atitudini de pana la 2500-5000 m in grupuri de 2-23 exemplare, obisnuiesc sa-si caute hrana impreuna, aceasta fiind formata din ramuri, frunze, ierburi si plante pe care le gasesc in padurile vesnic verzi si mixte.
Reproducerea și creșterea puilor
In perioada de rut masculii se lupta intre ei pentru cucerirea femelelor, se lovesc destul de tare in coarne, le incruciseaza si incearca sa se dezechilibreze.
Masculii mai mari traiesc mai mult solitar, ei urca pe stancile abrupte si isi cauta hrana in zonele cu vegetatie deasa. Femela dupa o perioada de gestatie de 7 luni da nastere la unul sau doi pui, care sunt alaptati si intarcati abia dupa 24 de saptamani.
Specia tahru face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae si este in pericol de disparitie.
Amenințări și măsuri de conservare
Populația tahru-ului este amenințată de pierderea habitatului, vânătoarea excesivă și competiția cu animalele domestice pentru resursele limitate. Specia este clasată drept vulnerabilă de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). Eforturile de conservare includ crearea de parcuri naționale și rezervații, cum ar fi Parcul Național Sagarmatha din Nepal, care protejează habitatul natural al acestei specii.
Curiozități despre tahru
- Coama masculilor este atât de lungă încât poate ajunge până la genunchi, oferindu-le protecție împotriva frigului.
- Tahru are copite flexibile, care le permit să se deplaseze cu ușurință pe suprafețele stâncoase.
- Femelele trăiesc în grupuri mari, în timp ce masculii dominanți preferă să fie solitari.
- În ciuda dimensiunilor mari, tahru este extrem de agil și poate sări cu precizie între stânci.
Video – Mamifere copitate din Muntii Himalaya – Tahru (Hemitragus jemlahicus):
