Tapirul de munte dupa cum ii spune si numele traieste in regiunile montane din nord-vestul Americii de Sud. În ciuda adaptabilității sale remarcabile, tapirul de munte se confruntă cu amenințări grave care îi pun în pericol existența.
Caracteristicile unice ale tapirului de munte
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 1,8 m si greutatea de pana la 150 kg. Coada este lunga de 50 cm si subtire. Corpul este acoperit cu fire de par lungi, aspre si groase, iar coloritul este roscat-maro-inchis, in unele zone chiar negru. Obrajii sunt de culoare deschisa, aceasta fiind o caracteristica a speciei. Exemplarele adulte au un colorit roscat-maroniu, la fel ca si la alte specii de tapir.
Corpul ca aspect general se aseamana cu cel al unui porc, iar membrele anterioare si posterioare sunt inalte si subtiri, cu degete copitate. Cele din fata au cate patru degete, iar cele din spate cate trei.
Capul este destul de mare, iar trompa este extensibila si destul de scurta. Buzele sunt albe, la fel si marginile urechilor. Nasul are narile mari, iar ochii sunt destul de mici, au irisul de culoare neagra. Maxilarele puternice sunt dotate cu dinti si canini ascutiti.
Habitatul și stilul de viață al speciei
Aceste animale sunt active mai ales dimineata si seara, in rest stau ascunse in vegetatia padurii. Au obiceiul sa faca baie, tavalindu-se in noroi. Simtul mirosului este foarte dezvoltat, ii ajuta sa-si gaseasca hrana si sa simta cand sunt in primejdie. Si auzul lor este fin, cu ajutorul urechilor mari capteaza orice sunet din jur. Vazul nu este foarte dezvoltat, insa are rol in comunicare.
Dieta și obiceiurile alimentare
Daca sunt in pericol fug rapid prin vegetatia deasa sau prin apa, nu are importanta unde se gasesc. Mijlocul lor de comunicare este prin sunete, scot fluieraturi puternice, care intrec orice mamifer sau pasare, sau mormaie atunci cand sunt agresivi. Hrana lor consta din plante, frunze de arbusti sau o mare varietate de tufe.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Maculii dar si femelele isi marcheaza teritoriul prin excremente. In timpul perioadei de imperechere masculii sunt agresivi intre ei, se musca pentru a-si alege femelele. Dupa imperechere, femela are o perioada de gestatie de 400 de zile, apoi face un pui, in cazuri exceptionale face si doi pui.
Acesta este alaptat timp de 3 luni apoi este trecut pe hrana vegetala, ramane alaturi de mama pana la un an si ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 2-3 ani. Cei mai mari pradatori naturali ai sai sunt leul, ursul si jaguarul.
Tapirul de munte are denumirea stiintifica de Tapirus pinchaque, face parte din ordinul Perissodactyla, familia Tapiridae si este o specie in pericol grav de disparitie. Speranta de viata la tapirul de munte este de pana la 30 de ani.
Adaptările fizice ale tapirului de munte
Tapirul de munte este perfect adaptat la mediul său montan. Trompa sa scurtă, dar flexibilă, este un instrument esențial pentru culegerea frunzelor, fructelor și altor părți ale plantelor din vegetația densă.
Blana sa aspră și deasă îl protejează de frigul specific altitudinilor mari, iar coloritul său maroniu-închis îl ajută să se camufleze printre umbrele pădurilor. De asemenea, membrele sale puternice și copitele robuste îi permit să se deplaseze cu ușurință pe terenurile abrupte și noroioase.
Rolul tapirului de munte în ecosistem
Tapirul de munte joacă un rol crucial în menținerea sănătății ecosistemului. Prin consumul și dispersarea semințelor în habitatul său, această specie contribuie la regenerarea pădurilor și la menținerea biodiversității. De asemenea, prezența sa în ecosistem indică o bună calitate a habitatului, ceea ce subliniază importanța conservării regiunilor în care trăiește.
Video – Tapirul de munte (Tapirus pinchaque):
