Mănăstirea Balaciu: Obiective turistice Ialomiţa

Mănăstirea Balaciu este una dintre cele mai frumoase aşezări religioase din Episcopia Sloboziei şi a Călăraşilor. Se află la 20 de kilometri de Urziceni, între satele Balaciu Crișani, chiar pe malul stâng al Ialomiţei. Locul în care a fost ridicată este deosebit de pitoresc, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din toată Câmpia Bărăganului.

Mănăstirea Balaciu a fost construită între anii 1822 şi 1825, pe moşia boierilor Pitișteanu, originari din Argeş. Biserica de cărămidă a fost ctitorită de Neacşu Pitișteanu şi de soţia lui, Ecaterina, evenimentul având loc în timpul domnitorului Grigorie Ghica Vodă. Lăcaşul, declarat monument istoric, are o istorie destul de zbuciumată, însă a reuşit de fiecare dată să depăşească obstacolele.

De când a fost construită şi până la izbucnirea Primului Război Mondial, biserica Mănăstirii Balaciu a fost folosită de sătenii din această zonă. Însă râul Ialomiţa s-a revărsat de mai multe ori şi a provocat o serie de inundaţii care i-a făcut pe săteni să-şi mute localitatea pe o altă vatră. Biserica a fost singura clădire care a rămas în urmă, fiind ameninţată de apele care o degradau. În anul 1927, biserica a fost vizitată de Episcopul de atunci al Constanței, care a hotărât transformarea ei în mănăstire de călugări, mai ales că în zona Bărăganului nu există nicio astfel de aşezare religioasă.

După această hotărâre, Mănăstirea Balaciu a fost luată sub administraţie de către Consiliul Economic al Mănăstirii Tatlageac. În perioada 1936-1939, în mănăstire, au avut loc cursurile Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti “Episcopul Gherontie”, aceasta fiind apoi mutată la Medgidia. Mănăstirea a fost afectată de cutremurul din 1940, iar lucrările de restaurare au fost suportate de Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor.

Însă viaţa monahală a început să aibă de suferit odată cu terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când călugării au plecat, pe rând, de aici. Situaţia s-a înrăutăţit din cauza celebrului decret din perioada comunistă, când lăcaşul a fost desfiinţat, iar clădirile din jurul bisericii au fost demolate.

Până la venirea Revoluţiei, Mănăstirea Balaciu a fost luată de cooperativa agricolă şi transformată în fermă de pui. Chiar dacă toate construcţiile au dispărut, biserica a rămas în picioare şi a aşteptat ziua în care va fi refolosită în scop spiritual. Acest lucru s-a întâmplat începând cu anul 1990, când Asociaţia recent înfiinţată “Prietenii Mănăstirii Piteșteanu” s-a hotărât să reînvie viaţa monahală de aici. A primit sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, iar data oficială de redeschidere a mănăstirii este 28 august 1991. Până în anul 2000, oamenii de aici au reuşit să construiască biserica mare, stăreţia, chiliile şi clopotniţa.

Mănăstirea Balaciu păstrează din vechea construcţie doar zidurile de incintă. Planul bisericii de astăzi are formă de cruce, iar pridvorul este unul deschis, construit pe 12 coloane legate între ele prin arce şi placate cu piatră sculptată. Pictura interioară înfăţişează scene din Vechiul şi Noul Testament, dar şi figuri de sfinţi. Picturile sunt completate de motivele geometrice şi vegetale, în culori foarte vii. Biserica poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi îşi aşteaptă credincioşii oricând să participe la slujbe.