Mănăstirea Bolintin Vale se află în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Giurgiu. Întregul ansamblu mănăstiresc poartă hramul “Buna Vestire”, iar biserica de lemn are încă două, şi anume “Sfântul Mina” şi “Sfântul Nectarie”.
Mănăstirea este o mănăstire ortodoxă de călugări, iar accesul la ea se face de pe A1 care leagă Bucureştiul de Piteşti. După circa 17 kilometri pe şoseaua de centură, se poate vedea un indicator spre Bolintin Vale. Se urmează apoi DJ 601, până când se vede mănăstirea ce se înălţa la poalele pădurii Bolintin – Malu Spart.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Bolintin Vale datează din anul 1433, când a fost emis un hrisov de către fiul domnitorului Mircea cel Bătrân, Alexandru Aldea Coconul. Acest hrisov, tipărit la Târgovişte, menţiona faptul că mănăstirea a fost ridicată de logofătul Pilea care a avut grijă ca aceasta să fie înzestrată cu moşii şi sate, precum Ogrezeni, Bolintin, Malu-Spart şi Bucşani.
Având în vedere locul în care era amplasată, Mănăstirea Bolintin Vale a avut parte de vremuri prospere. Cei mai mulţi domnitori care i-au urmat lui Mircea cel Bătrân au avut grijă de acest lăcaş religios, fapt ce a făcut-o să devină unul din cele mai importante din zonă.
Un prim obstacol de care călugării de la mănăstire a trebuit să treacă a fost cel din anul 1605, când turcii ameninţau să pună stăpânire pe aceste teritorii. Atunci, monahii au ascuns toate obiectele de preţ în pământ, însă nu se ştie dacă ele au mai fost recuperate, mai ales că există un hrisov care menţionează că s-au pierdut multe lucruri ce au fost îngropate.
În anul 1626, Mănăstirea Bolintin Vale a fost închinată drept metoc Mănăstirii Mihai-Vodă din Bucureşti şi Mănăstirii Simon Petraș de pe Muntele Athos. Mănăstirea din Bucureşti a avut grijă de cea din Giurgiu până în anul 1864, când a fost aplicată legea secularizării averilor manăstireşti. Atunci, călugării de la mănăstiri au fost nevoiţi să părăsească lăcaşurile religioase, care au fost închise. Situaţia s-a schimbat abia după căderea regimului comunist.
Mănăstirea Bolintin Vale are o singură biserică, ridicată din lemn. Ea a fost construită între 2004 şi 2008, la iniţiativa şi cu sprijinul Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Biserica a fost construită în stilul celor din Maramureş şi este o construcţie simplă, însă deosebită.
Mănăstirea Bolintin Vale nu are foarte mulţi vieţuitori, însă aceştia duc o viaţă de obşte – se roagă în fiecare zi şi îşi duc existenţa cu ajutorul activităţilor gospodăreşti. Toţi pelerinii care vor să primească un sfat bun îl vor primi în acest lăcaş religios.
Mănăstirea Bolintin Vale, cu biserica sa de lemn și turlele sale ascuțite, stă mărturie peste veacuri. Înconjurată de natura luxuriantă, aceasta oferă un peisaj spiritual îmbogățit de linistea și pacea pe care o respiră fiecare colțișor al incintei. Fiecare element arhitectural, de la intrarea impozantă până la iconostasul meticulos lucrât, spune o poveste despre devotamentul și arta meșterilor care au construit acest loc sfânt.
Înregistrările istorice arată că Mănăstirea Bolintin Vale a fost un centru spiritual important încă de la fondarea sa, atrașând pelerini din toate colțurile țării. Unul dintre cele mai captivante aspecte ale mănăstirii este utilizarea lemnului ca material principal, o tehnică veche ce reflectă tradițiile locale în construcție.
De asemenea, mănăstirea a servit ca refugiu în timpuri de conflict, oferind adăpost și sprijin comunităților locale. Legendele locale spun că în adâncurile bisericii se găsește o cruce veche, despre care se crede că are puteri miraculoase și care a fost adusă aici de călugării primilor ani ai mănăstirii.
