Mănăstirea Călui se găseşte lângă comuna Obega din judeţul Olt, nu departe de oraşul Craiova. A fost ridicată între anii 1516 şi 1521 de către banul Vlad, ajutat de fraţii lui, Dumitru şi Balica. Mănăstirea se remarcă, în primul rând, prin zidul de cărămidă care o înconjoară. Cărămida provine de pe unul din malurile Oltețului şi a fost adusă din mână în mână, distanţa de la mal şi până în locul unde se află zidul fiind de un kilometru.
Existenţa Mănăstirii Călui este legată de o legendă, potrivit căreia calul domnitorului Mihai Viteazul, Bălan, a lovit cu copita în pământ şi, din acest loc, a ţâşnit apă. Primii ctitori ai lăcaşului nu au reuşit decât să ridice temeliile, lucrările fiind oprite de nesiguranţa politică ce se instalase după domnia lui Neagoe Basarab. Însă boierii Craiovești au avut grijă să continue ce începuseră ceilalţi, iar fraţii Buzești sunt cei care au restaurat-o şi au împodobit-o. În anul 1588, potrivit pisaniei de la uşa de la intrare, fraţii Buzești au înfiinţat şi câteva chilii. După acest eveniment, i s-a adăugat un pridvor deschis.
Biserica de la Mănăstirea Călui poartă hramul Sfântului Nicolae şi este un edificiu religios de dimensiuni mici, adică lung de 15 metri şi lat de 6 metri. Cu toate acestea, este reprezentativă pentru arhitectura muntenească a secolului al XVI-lea – iese în evidenţă prin turla de dimensiuni grandioase şi prin faţadele bogat ornamentate. Mai mult, brâul median de pe faţade este şi el special. Biserica a beneficiat de câteva lucrări de restaurare în anii 1650, 1828 şi 1834, însă cel mai mare proiect a fost cel care s-a desfăşurat între anii 1932 şi 1937. Turnul-clopotniță a fost ridicat în secolul al XVII-lea.
Mănăstirea Călui are o biserică al cărei interior este decorat cu picturi murale. Ele au fost executate de meşterul Mina, în anii 1593-1594. Picturile au fost spălate la începutul secolului XX şi îi înfăţişează pe Radu, Preda şi Stroe Buzescu, dar şi pe domnitorii Petru Cercel şi Mihai Viteazul. Preda şi Radu Buzescu au fost îngropaţi în biserică – primul se află în pronaos, iar cel de-al doilea, într-o altă încăpere.
Deşi toate icoanele de la Mănăstirea Călui sunt deosebite, una iese în evidenţă mai mult, pentru că se spune că este făcătoare de minuni. Aceasta se află în dreapta altarului şi mulţi dintre cei de aici, dar şi din toată ţara, afirmă că au reuşit să treacă peste probleme cu ajutorul ei.
Mănăstirea Călui a funcţionat ca o cetate în vremurile dominate de războaie şi lupte, iar faptul că a avut sub administrare 30 de sate a făcut-o să fie una dintre cele mai râvnite aşezări religioase. Astăzi, numărul monahilor de aici nu este mare, însă viaţa lor se împarte intre rugăciune şi diverse activităţi gospodăreşti, care îi ajută să aibă un trai decent. Credincioşii vin aici atât pentru a se ruga, dar şi pentru a vedea una dintre cele mai frumoase edificii ale arhitecturii munteneşti.
