Mănăstirea a fost construită între anii 1734-1742 în stilul clasicist. Ordinul călugărilor capucini a sosit în zona Oradei în anul 1727. În anul 1836, un incendiu devastator distruge mănăstirea și biserica.
Actuala formă reprezintă noua mănăstire ridicată după incendiu. Cheltuielile au fost suportate de Lajcsák Ferenc episcop romano-catolic din Oradea, care după ce a murit a fost înmormântat în cripta bisericii.
Frescele interioare sunt picturile lui Szilágyi János și Doboczy József completate cu două tablouri care au fost salvate din incendiu. Ultimul părinte capucin a trecut în neființă în anul 1972.
Mănăstirea are o bibliotecă mare cuprinzând 5-6000 de volume ce datează din anii 1600-1800, care a fost salvată în mod miraculos în anii comunismului, prin faptul că a fost zidită.
Fraţii capucini au ajuns pe teritoriul actual al României, conform ultimelor cercetări, din Austria şi Boemia (mai apoi şi din mănăstirile din Ungaria, în urma restructurării acestora), în urma eliminării ocupaţiei otomane a acestor teritorii (paşalâcul de Buda şi cel de Timişoara, ambele cuprinzând teritoriul aferent din dreapta Dunării, entităţi teritoriale rezultate în urma victoriei turceşti de la Mohacs – 1526 – şi a desfiinţării regatului medieval al Ungariei).
În urma falimentului asediului din 1683 asupra Vienei de către armatele otomane, Imperiul habsburgic şi-a recuperat treptat teritoriile de influenţă, colonizând unele zone, recent recuperate, cu persoane de limbă germană provenind din alte zone ale imperiului.
O parte din aceşti colonişti germani au ajuns şi pe teritoriul Bihorului actual, bogat în diverse zăcăminte minerale, unde aceştia erau necesari ca specialişti în minele de acolo, dar şi în alte domenii. Astfel s-a ivit necesitatea de a li se asigura acestora asistenţa spirituală, întrucât în zonă confesiunea romano-catolică aproape că dispăruse sau era reprimată în urma diferitelor reforme din secolul al XVI-lea.
Astfel, în 1725, capucinii din provincia austriacă primesc în donaţie un teren în partea nouă a cetăţii Oradea, unde vor construi o biserică închinată Sfintei Fecioare, cu titlul „Vizita Fericitei Fecioare Maria” (hram la 31 mai) şi o mănăstire, care va fi focarul de răspândire a capucinilor în zona Bihorului, întrucât acolo au mai existat şi alte 4 prezenţe, una temporară şi altele 3 fixe, cel puţin până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Un aspect fascinant al mănăstirii este capacitatea sa de a atrage vizitatori din toate colțurile lumii, dornici să admire arhitectura și să afle mai multe despre istoria sa tumultuoasă. Detaliile arhitecturale clasiciste, cum ar fi coloanele robuste și frontonul distinctiv, sunt puncte de interes major pentru iubitorii de istorie și arhitectură.
Curiozitățile despre mănăstire includ legende despre călugării capucini care au servit comunitatea de-a lungul secolelor și despre obiectele sacre păstrate în interiorul clădirii, care au supraviețuit incendiului și timpului. De asemenea, se povestește despre miracolele atribuite rugăciunilor făcute în acest loc sacru.
