Mănăstirea Cotmeana, situată în judeţul Argeş, este cea mai veche mănăstire din Țara Românească, a cărei primă atestare documentară datează din 20 mai 1388, mai precis într-un hrisov (act domnesc ce servea ca titlu de proprietate în Evul Mediu) al lui Mircea cel Bătrân către Mănăstirea Cozia.
Iniţial, Mănăstirea Cotmeana a fost construită de domnitorul Ţării Româneşti, Radu I (1377-1389), iar ulterior Mircea cel Bătrân (1386-1418) a decis să refacă biserica mănăstirii, lucrările desfăşurându-se timp de 2 ani, din 1387 până în 1389. De fapt, în perioada medievală, acest aşezământ ortodox, cu obşte de călugări, servea drept popas. Şi astăzi serveşte drept popas celor care doresc să se oprească pe drumul dintre Piteşti şi Mănăstirea Cozia.
Situată în localitatea cu acelaşi nume, Mănăstirea Cotmeana se află la aproximativ 32 de kilometri de nord-vestul oraşului Piteşti. Ctitorită de Mircea cel Bătrân cu hramul Buna Vestire şi Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, ansamblul feudal a fost restaurat de Constantin Brâncoveanu (1688-1714), domn al Ţării Româneşti, în anul 1711. Acesta ordonă înlocuirea ancadramentelor de piatră ale ferestrelor, căci îşi dorea, aşa cum documentele vremii specifică, un loc care să nu piară odată cu trecerea timpului.
Ba chiar, în timpul ieromonahului Ilarion, se decide mărirea pronaosului. Totodată, se adăugă un pridvor pe latura nordică a bisericii, care şi astăzi poate fi admirat. Oricum, despre vechimea bisericii, sunt nenumărate teorii, una dintre ele susţinând faptul că aşezământul ar exista încă din anul 1292, dovadă stând şi stilul arhitectural, chiar şi numele de Cotmeana susţinând aceeaşi teorie.
Ulterior, primele restaurări făcute de autorităţi, şi anume de Direcţia Monumentelor Istorice, în 1922-1924, 1959 şi 1972, au căutat păstrarea formelor iniţiale ale monumentului istoric, dorindu-se, în acelaşi timp, o revitalizare a ansamblului. Modificări nu foarte semnificative s-au făcut asupra bisericii, turnului şi zidurilor de incintă.
De pildă, porţii de la intrare nu i s-au adus modificări mari, astăzi, lăsându-ne impresia că este poarta care duce spre Evul Mediu. De fapt, poarta de lemn este, de asemenea, una dintre atracţiile turistice importante, datorită vechimii, dar şi bunei conservări.
De menţionat este şi că în cadrul acestui ansamblu, se află cel mai vechi clopot din Țara Românească, dăruit de jupânul Dragomir în anul 1385. Clopotul are o istorie destul de captivantă. După cum bine se ştie, în timpul Primului Război Mondial, aliaţii germano-maghiari au topit aproape toate clopotele, indiferent de vechime, cu excepţia unuia, care era cel mai vechi, şi-anume cel din Mănăstirea Cotmeana. Se cunoaşte şi disperarea comuniştilor, care în anul 1960, au topit şi ei din clopote.
Politicile autoritare din Evul Mediu au făcut Mănăstirea Cotmeana locul unor scene sângeroase. Mihnea cel Rău era în conflict cu boierii Craiovești, astfel că în ultima lună a iernii, în anul 1510, are loc lupta dintre aceştia chiar la această mănăstire.
Mihnea cel Rău scapă, în cele din urmă, cu viaţă şi fuge, refugiindu-se în Transilvania, însă cu preţul înfrângerii fiului său, Mircea. Există chiar şi o uşă secretă în biserică, ce servea ca loc de refugiu pentru domnitor, atunci când viaţa sa era pusă în pericol.
La fel ca celelalte mănăstiri, dorinţa lui Alexandru I. Cuza de a reforma statul a dus la secularizarea averilor manăstireşti şi, implicit, Mănăstirea Cotmeana a devenit biserică parohială, obligată de circumstanţe. Abia în primăvara anului 1990, mănăstirea a fost redeschisă cu statutul iniţial. Şi, desigur, şi perioada comunistă a contribuit la intrarea într-un con de umbră a mănăstirii.
După Revoluţia din 1989, Episcopia Argeșului a decis rectitorirea ansamblului ortodox. În acest fel, mănăstirea a devenit un adevărat centru monahal, cu ajutorul părintelui Stareţ Ioasaf şi a binecuviosului Episcop Calinic, al Argeșului şi al Muscelului.
Biserca Veche este un monument istoric şi, lângă aceasta, s-a mai construit o altă biserică, dar şi chilii şi gospodării. Biserica nouă poartă hramul Acoperământului Maicii Domnului.
În fiecare săptămână, sute de turişti şi creştini vizitează mănăstirea, acest fapt datorându-se, în mare parte, reputaţiei şi părintelui Ioasaf. În biserică, se află şi o icoană a Maicii Domnului, despre care se spune că ar face minuni, dar la reputaţia mănăstirii a contribuit şi părintele Ioasaf, acesta fiind cunoscut, mai degrabă, ca exorcist.
Biserica veche a mănăstirii nu este o clădire impusă, ci mai degrabă este un monument care pare să-şi ascundă umbra timid. Zidurile mănăstireşti sunt la fel de vechi ca icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Acesta este şi motivul pentru care atâţia creştini aleg Mănăstirea Cotmeana să se roage. Totodată, acest ansmablu ortodox este destul de controversat, din cauza exorcizărilor făcute de părintele Ioasaf.
Scenele desprinse din aceste ritualuri depăşesc imaginaţia oricărui regizor, în fiecare vineri, curtea mănăstirii fiind plină de oameni. La Mănăstirea Cotmeana, mai poposesc şi oamenii care suferă de boli grave, căutându-şi alinarea şi vindecarea. Unii dintre ei sunt atât de încercaţi de viaţă, încât numai o simplă vizită la mănăstire, într-o zi de vineri, ne va determina să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru sănătate.
Dincolo de rolul spiritual, mănăstirea a fost un centru de cultură și educație, unde mulți călugări au contribuit la păstrarea și îmbogățirea tradițiilor religioase și culturale românești. Evenimentele și sărbătorile găzduite aici atrag anual mii de pelerini și turiști.
Astăzi, Mănăstirea Cotmeana continuă să fie un far de spiritualitate și istorie, educând vizitatorii despre importanța credinței și conservării patrimoniului în contextul modern. Inițiativele de restaurare vizează conservarea acestei moșteniri pentru generațiile viitoare.
