Mănăstirea Feredeu este o mănăstire ortodoxă din Siria, judeţul Arad. A fost ridicată la altitudinea de 427 de metri, chiar la poalele Munţilor Zarandului. Aşezarea religioasă este înconjurată de o pădure deasă, iar în apropierea ei se găseşte izvorul cu acelaşi nume, despre care se spune că are o apă tămăduitoare, acesta fiind motivul pentru care mii de pelerini vin aici anual.
Numele izvorului şi al mănăstirii provine de la o legendă care spune că în aceste zone ar fi fost prezent un feredeu. Feredeul era o construcţie din piatră, de cele mai multe ori, care adăpostea o baie cu aburi, asemenea celor din Orient. Mănăstirea Feredeu este atestată documentar pentru prima dată acum mai bine de 200 de ani, atunci când s-a descoperit izvorul lângă care a fost ridicat primul schit cu paraclis.
Cu toate acestea, locuitorii ştiu de la strămoşii lor că schitul ar fi existat încă de când mare parte din Valea Mureşului Inferior, Țara celor trei Crișuri şi Banatul se aflau sub dominaţie otomană, acest lucru luând sfârşit în anul 1699. În acea perioadă, la schitul de aici trăia călugărul Filimon, care a fost ucis de turci pentru că le cerea acestora să părăsească zona ţinând crucea în mână.
După ce schitul a ajuns o ruină, în secolul XX profesorul Nicolae Baru a avut iniţiativa ca locul de aici să fie preluat de credincioşi. După ce a fost hirotonisit, proaspătul preot Nicolae Baru a venit aici şi a sfinţit apa din izvor. Tot el a fost cel care, în anul 1926, a trimis o scrisoare Episcopului Aradului de atunci, prin care i-a cerut să fie informat despre modalitatea în care izvorul ar putea ajuta credincioşii şi biserica.
Cinci ani mai târziu, a fost pusă piatra de temelie a Mănăstirii Feredeu – începuse construcţia paraclisului cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. În acelaşi an, s-au terminat lucrările de ridicare a bisericii.
Mănăstirea Feredeu nu a scăpat nici ea de celebrul decret din anul 1959, când a fost închisă. Viaţa monahală de aici a fost reluată abia în anul 1986, când biserica a fost refăcută şi mărita şi când s-au construit noi corpuri de clădiri. Tot în această perioadă s-a ridicat o biserică mai mică, la trei kilometri de mănăstire, pentru cei pentru care drumul până la aşezare este prea obositor.
Noua biserică, al cărei hram este “Sfântul Proroc Ilie Tesviteanu”, are o frumuseţe deosebită – catapeteasma, stranele şi alte obiecte din interior au fost realizate din lemn de stejar masiv, sculptat de unul din cei mai faimoşi meşteri din România, Vasile Gavriloaia din Humulesti.
Nu puţine sunt minunile care s-au săvârşit lângă Mănăstirea Feredeu, cu ajutorul apei din izvor. În anul 1870, un german a decis să construiască o cruce aici pentru a mulţumi divinității pentru faptul că fiica sa şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apă din izvor.
În anul 1934, istoria s-a repetat, de data aceasta cu o fetiţă româncă – după ce s-a spălat de mai multe ori cu această apă, a început să vadă din nou. Chiar şi în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, au fost organizate pelerinaje aici, oamenii venind din toate colţurile ţării în speranţa că se vor face bine. Specialiştii au cercetat apa şi au descoperit o uşoară radioactivitate, care îi poate ajuta pe cei cu afecţiuni gastrice.
Pe lângă semnificația sa spirituală, Mănăstirea Feredeu este și un punct de interes turistic major în Arad, oferind vizitatorilor posibilitatea de a explora tradițiile religioase profund înrădăcinate și peisajele naturale spectaculoase ale zonei. Accesul facil, pe drumurile DN10 sau DJ203, facilitează vizitarea acestui loc încărcat de istorie și spiritualitate.
