Manastirea franciscană „Sfantul Anton de Padova” se află pe str. Mare, nr. 495, Căpleni, la patru kilometri nord-est de Carei, județul Satu Mare. Conform tradiţiei, prima biserică şi mănăstire din Căpleni a fost construită încă în secolul XI-lea şi aparţinea călugărilor benedictini. Prima biserică cu hramul „Sfântului Martin” era patronată de familiile din neamul Kaplony, din care făcea parte şi familia Károlyi.
Renovarea bisericii şi lucrările de construcţie ale unei noi mănăstiri au fost iniţiate de către Sándor Károlyi care, în anul 1711, a dăruit aceste clădiri franciscanilor salvatorieni.
În ciuda lucrărilor de restaurare ale bisericii, între anii 1711-1714, aceasta nu a suferit modificări radicale, în principiu şi-a păstrat forma ei medievală până în secolul XIX-lea când, după cutremurul devastator din 1834, a fost reconstruită după proiectele renumitului arhitect budapestan Ybl Miklós.
Lucrările de reconstruire ale bisericii şi ale mănăstirii au avut loc între anii 1844-1847, cu sprijinirea financiară a contelui György Károlyi.
Biserica şi noua mănăstire, consacrată în 1848, au primit un hram nou, al Sfântului Anton de Padova. Ele au fost reconstruite, în mare parte, pe amplasamentul clădirilor baroce. Această presupunere este valabilă îndeosebi în cazul bisericii, unde Ybl a refolosit zidurile bisericii baroce, astfel încorporând şi fragmente de pietre cioplite din biserica medievală.
Ansamblul monumentului din Căpleni se află în centrul localităţii. Este compus, de fapt, din trei clădiri mai importante: biserica şi mănăstirea franciscană şi mausoleul lipit de latura estică a bisericii, folosită ca loc de înmormântare al familiei Károlyi.
Biserica franciscană este o biserică sală orientată pe direcţia est-vest, având pe latura estică o absidă semicirculară în interior şi închidere dreptunghiulară în exterior, mărginit de câte o scară în spirală care conduc spre câte o tribună mică. Tot aici, se află scările ce duc în cripta aflată în prelungirea absidei.
Latura vestică a navei este articulată de două turnuri dispuse pe laturile intrării principale a bisericii aflată în axa faţadei. Sub aceste turnuri, se află câte un vestibul. Pe partea stângă a vestibulului, se află o capelă mică, dedicată Sfântei Fecioare de la Lourdes, iar pe partea dreaptă se află o scară spre tribuna orgii.
Aspectul faţadei vestice a bisericii este determinat de cele două turnuri fără coif, cu acoperiş plat şi de elementele decorative evocând stilul romanic, cum ar fi rozeta, arcada oarbă, porticul sprijinit de coloane şi folosirea formelor semicirculare.
Biserica păstrează o serie de piese cu importantă valoare artistică, dintre care merită menţionate cele 18 picturi în ulei pe pânză reprezentând staţiile Calvariei, tabloul unui altarul depictând naşterea Domnului, monstranţa făcută de János Szilassy, în 1757, din cupru învelit cu aur şi împodobită cu ornamente figurative din smalţ, şi o pictură în ulei a Maicii Domnului.
Arhitectura mănăstirii combină elemente tradiționale franciscane cu influențe locale, creând un spațiu de rugăciune care este atât impresionant, cât și primitor. Interiorul mănăstirii este decorat cu opere de artă religioasă, fresce și icoane vechi, care nu doar că îmbogățesc aspectul estetic, dar și întăresc sentimentul de conexiune spirituală pentru credincioși.
Mănăstirea este un loc activ de pelerinaj și rugăciune, organizând regulat evenimente religioase care atrag vizitatori din întreaga regiune și din afara ei. De asemenea, mănăstirea joacă un rol crucial în viața comunității, oferind servicii de educație religioasă și asistență socială pentru cei nevoiași.
