Mănăstirea Gai din Arad – un ansamblu arhitectural în stil baroc – datează din perioada anilor 1760-1762. A fost construită la dorinţa Episcopului Sinesie Jivanovici, ea servind ca reşedinţă de vară pentru episcopii din Arad, precum şi că lăcaş de închinare pentru toţi credincioşii din apropiere. Episcopul Sinesie împreună cu meşterul Egidius Ioanovici au realizat un proiect al monumentului, care cuprindea: un conac care era reşedinţa episcopului, o biserică şi anexele gospodăreşti.
În anul 1861, în altarul bisericii, au fost aduse rămăşiţele pământeşti ale episcopilor care au fost înhumaţi în Catedrala Aradului, aceasta fiind demolată.
Din anul 1964, Mănăstirea Gai din Arad funcţionează ca mănăstire ortodoxă de maici şi are hramul ,,Sfântul Simeon Stâlpnicul”, care se sărbătoreşte la 1 septembrie. Tot în această perioadă, Episcopul Teoctist Arapasul înfiinţează o colecţie de artă veche bisericească.
Mai târziu, în anul 1975, sunt realizate mari lucrări de renovare de către Episcopie.
În anul 1988, în incinta mănăstirii, a fost adusă, spre conservare, o bisericuţă de lemn ce datează din sec al XVIII-lea, din Săliştea de Mureş, din comuna Petriş, judeţul Arad. Apoi, în anul 1989, au fost construite Paraclisul de Vară şi un nou corp de chilii.
La 1 decembrie 2002, s-a început construcţia bisericii noi, care la recomandarea Arhiepiscopului Aradului, I.P.S. Timotei Serviciu, are trei hramuri: ,,Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie), ,,Brâul Maicii Domnului” (31 august) şi ,,Veşmântul Maicii Domnului” (2 iulie).
Pictura bisericii a fost realizată de maestrul Petru Botezatu şi ucenicii săi în perioada anilor 2008-2010. Maestrul a urmărit iconografia picturii estice, realizând imaginea unei biserici ortodoxe de sorginte bizantină.
Pe boltă, este pictat ,,Isus Hristos Pantocrator, Atotţiitorul” cu o diademă aurită, înconjurat de îngeri, iar alături sunt cei 12 apostoli din Vechiul Testament. Scările de la intrare, lambriul, pardoseala sunt realizate din piatră, în stil bizantin. Coloanele sunt îmbrăcate în marmură. Poarta de la intrare în complexul mănăstirii este înaltă de 30 m şi are clopotniţă.
Prima stareţă a mănăstirii a fost Ieroteia Avram, apoi, din anul 2009, Magdalena Bortes.
Cheltuielile de construcţie au fost acoperite de numărul mare de crendicioși, dar şi de Consiliul Judeţean Arad, Primăria Municipiului Arad şi Secretariatul de Stat pentru Culte.
Noua biserică a fost târnosită la 25 septembrie 2011 de către Preafericitul Părinte Daniel. Sfânta Liturghie Arhierească, datorită numărului mare de crendicioși, a fost ţinută în Paraclisul de Vară. La slujbă au participat înalţi ierarhi, arhimadriti, protosingheli, duhovnici, preoţi, precum: Arhiepiscopul Aradului, Episcopul Caransebeșului, Episcopul românilor din Ungaria, Episcopul Strehaiei şi Severinului şi alţii.
Patronul spiritual al mănăstirii – Sfântul Simeon Stâlpnicul – s-a născut în Sisan din Cilicia, în sudul Turciei de azi, în anul 390. Părinţii lui, Susotion şi Marta, erau ţărani ortodocşi. La 13 ani a plecat la Mănăstirea Ograda, pentru a deveni călugăr şi a stat şapte zile la poarta acesteia spre a fi primit. Mai târziu, dorind o viaţă aspră s-a retras într-o chilie lângă Muntele Telanis, unde a stat timp de trei ani de zile. În pustietate, a ţinut un post negru de 40 de zile, în urma căruia, cu ajutorul lui D-zeu, s-a vindecat.
Mulţumit de acest dar, a hotărât să postească la fel în fiecare an, în perioada Postului Mare. De asemenea, în timpul acestor zile, 20 de zile se ruga în picioare, iar restul de 20 de zile, fiind fără putere, stătea aşezat. Vestea despre darul primit de la D-zeu s-a răspândit, oamenii au început să vină la el, pentru binecuvântare şi pentru a căuta alinare şi tămăduire.
Văzând aceasta, a hotărât să ridice un stâlp, să pună în vârful lui o chilie foarte strâmtă, devenind, astfel, primul stâlpnic din acea vreme. La el veneau mulţi oameni de rând, dar şi oameni de seamă, precum: împăratul Teodosie cel Tânăr, împăratul Leon cel Mare, împărateasa Eudoxia, care găseau alinare în puterea cuvintelor şi rugăciunii lui. Sfântul Simeon Stâlpnicul a murit la 1 septembrie 459.
Mănăstirea Gai nu este doar un monument istoric, ci și un centru viu de spiritualitate și tradiție. Ea continuă să fie un punct de întâlnire pentru credincioși și un loc de desfășurare a evenimentelor religioase, menținând vie moștenirea culturală a regiunii.
În plus, Mănăstirea Gai oferă oportunități de studiu și cercetare pentru cei interesați de istoria religioasă și arhitectura barocă. Arhivele sale, care includ documente și artefacte legate de istoria mănăstirii și a regiunii, sunt o resursă valoroasă pentru istorici și cercetători.
