Mănăstirea Mamu este situată în comuna Lungeşti, judeţul Vâlcea. Este una dintre ctitoriile domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a fost declarată monument istoric şi arhitectural, fiind alcătuită din patru construcţii: Biserica Sfântul Nicolae, Biserica de lemn Sfânta Treime, chiliile şi zidul de incintă ce înconjoară ansamblul mănăstiresc.

Deşi Constantin Brâncoveanu este considerat ctitorul ei, Mănăstirea Mamu a existat încă de dinaintea domnitorului. Se pare că este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri religioase din regiunea istorică a Olteniei, fiind ridicată la începutul secolului al XVI-lea, cel mai probabil de familia Buzescu. O altă ipoteză o indică pe jupâneasa Vilaia, membră a familiei Mogoşeşti, ca prima întemeietoare a mănăstirii.

Moşia Mamu, aşa cum era cunoscută comuna în secolul al XIII-lea, a fost atestată pentru prima dată în anul 1437. Câteva secole mai târziu, moşia, devenită între timp sat, a ajuns în posesia familiei Brâncoveanu. După ce Papa Brâncoveanu, tatăl domnitorului, a murit în timpul răscoalei semenilor din 1655, jupâneasa Stanca decide să ridice o biserică de lemn în amintirea soţului ei. Biserica a fost ridicată pe locul primei mănăstiri, însă mai multe amănunte despre acest eveniment au rămas încă necunoscute.

Cu toate acestea, cea de-a treia perioadă a Mănăstirii Mamu este cunoscută în detaliu. În anul 1665, domnitorul Constantin Brâncoveanu trece prin satul Lungeşti şi se hotărăşte să refacă biserica ridicată de mama lui. Un an mai târziu, mănăstirea este sfinţită, iar domnul îi dăruieşte moşii şi obiecte preţioase. Tot în această perioadă, sunt construite chiliile, declarate şi ele monumente istorice.

Mănăstirea Mamu a avut o existenţă prosperă cât timp domnitorul Constantin Brâncoveanu a trăit, dar şi după moartea acestuia. Însă legea secularizării averilor mănăstireşti a fost primul obstacol pe care a trebuit să îl treacă. Deşi legea a fost aprobată în anul 1863, repercusiunile s-au văzut abia zece ani mai târziu, când mănăstirea a fost desfiinţată, biserica fiind transformată în biserică parohială. Degradarea nu a întârziat să apară, iar câteva monografii de la începutul secolului al XIX-lea descriu mănăstirea ca fiind într-o stare deplorabilă. Mai mult, chiliile erau folosite drept adăposturi pentru porci.

În anul 1910, Mănăstirea Mamu este supusă unei ample lucrări de restaurare, desfăşurate pe o perioadă de cinci ani. Atunci este scoasă la iveală pictura originală a bisericii, realizată în secolul al XVII-lea. Viaţa monahală se reia în anul 1932, iar douăzeci de ani mai târziu, Comisia Monumentelor Istorice repară chiliile. Părea că mănăstirea va avea parte de un viitor înfloritor, însă Decretul din 1959 a închis, din nou, lăcaşul religios. Măicuţele sunt alungate, biserica e transformată din nou în biserică parohială, iar în cadrul ansamblului comuniştii amenajează un azil pentru bătrâni şi pentru cei cu probleme psihice.

După doar câţiva ani, prospera Mănăstire Mamu se afla într-o stare avansată de degradare. Din fericire, căderea regimului comunist a însemnat o reînviere a lăcaşului, aşa cum s-a întâmplat în cazul multor mănăstiri din România. Mănăstirea este reînfiinţată şi încep lucrările de restaurare, care s-au întins pe câţiva ani. Azilul a continuat să funcţioneze, până în anul 2009, când a fost amenajat un alt loc în acest scop. În anul 2007, au venit să vieţuiască trei măicuţe, care încearcă să redea strălucirea brâncovenească de altădată. Deşi mai sunt multe de renovat, mănăstirea pare că va parcurge un drum bun.

Chiar dacă nu are un muzeu propriu-zis, Mănăstirea Mamu are câteva obiecte de patrimoniu foarte importante, multe dintre ele fiind dăruite de Constantin Brâncoveanu. Deşi acesta a înzestrat ctitoria sa cu nenumărate odoare, doar câteva mai sunt păstrate. Printre ele, se numără cele două clopote originale, care au bătut atunci când a fost sfinţită mănăstirea pentru a treia oară, în anul 1696. Alte obiecte de preţ care se află la mănăstire sunt un policandru de alamă din 1842, un sfânt disc de argint şi icoane pictate în secolul al XIX-lea, care ar avea nevoie de restaurare.

Biserica închinată Sfântului Nicolae de la Mănăstirea Mamu nu a suferit aproape deloc modificări, fapt ce o face să fie şi mai importantă. Planul său este în formă de treflă, iar dimensiunile nu sunt deloc modeste: are o lungime de 20 de metri şi o lăţime de 7 metri. Remarcabil este faptul că domnitorul a ales să pună clopotniţa pe pridvor şi nu pe pronaos, aşa cum se întâmplă la cele mai multe biserici. Decoraţiile exterioare sunt foarte asemănătoare cu cele ale Mănăstirii Hurezi, remarcându-se în mod special ciubucele despărţite.

Astăzi, măicuţele de la Mănăstirea Mamu îşi împart viaţa între rugăciuni şi muncile ce ţin de gospodărie. Există chiar şi un atelier de pictură, unde una dintre călugăriţe îşi exersează talentul. Icoanele sale pot fi văzute în trapeza ansamblului, pentru că nu caută să facă bani din asta, ci o face din plăcere. Mănăstirea poate fi vizitată zilnic, între orele 7 şi 20.

manastirea-mamu.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ