Mănăstirea Oaşa se situează în localitatea Şugag din judeţul Alba, chiar la poalele Munţilor Șureanu. Este amplasată într-o zonă cu adevărat liniştită, fiind la o distanţă de 40 de kilometri faţă de cel mai apropiat sat. Este înconjurată de o mulţime de copaci, de văi şi de lacuri.
Cei care au ctitorit prima biserică de lemn a Mănăstirii Oaşa au fost scriitorii Ioan Pop şi Mihail Sadoveanu, acest lucru având loc în anul 1943. Patruzeci de ani mai târziu, cu ajutorul episcopului Emilian Bardaş, a protopopului Viorel Porcaru şi a preotului Faur, a fost adusă o altă biserică de lemn, care a fost, în primul rând, reparată şi restaurată. Aceasta a fost mutată de pe râul Sebeş, lucru necesar datorită amenajării unui lac de acumulare pe Valea Frumoasă.
Biserica Mănăstirii Oaşa poarta hramurile “Adormirea Maicii Domnului” (15 august) şi “Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” (27 iulie). Biserica are un plan în formă de cruce, cu o singură turlă. Este pictată în frescă, picturile fiind realizate de un pictor de la Gura Humorului, Liviu Dumbravă, între anii 1985-1986.
După Revoluţia din 1989, biserica a fost resfințită şi a devenit mănăstire de maici. La început, au vieţuit în jur de 20 de călugăriţe care, cu sprijinul Hidrotehnicii, au reuşit să facă din acest loc unul deosebit. În jurul bisericii, au fost ridicate mai multe corpuri care adăpostesc chiliile, trapeza, stăreţia şi clopotniţa. Clădirea în care se găsesc chiliile este mai specială, pentru că poartă amprenta stilului brâncovenesc.
Deşi totul părea că merge de minune, în anul 1998, Mănăstirea Oaşa a fost părăsită de către măicuţe, din cauza faptului că accesul până la mănăstire se făcea deosebit de greu, în special pe timpul iernii. Cu toate acestea, doi ani mai târziu, au venit câţiva călugări, hotărâţi să nu lase de izbelişte acest lăcaş religios.
Călugării de aici sunt toţi intelectuali, care au trecut printr-o şcoală de însingurare monahală şi au fost, apoi, iniţiaţi în Filocalie. Filocalia este o culegere cu texte scrise de 25 Sfinţi Părinţi. Numele ei se traduce prin “iubirea de frumuseţe divină”.
Călugării de aici, care au absolvit facultăţi că Electrotehnica, Conservatorul sau Școala de Arte Frumoase, au obligaţia de a citi zilnic din Filocalie, dar îşi pot urma şi înzestrările, cum ar fi muzica, pictura, scriitura sau alte îndeletniciri. Călugării se bucură de fiecare dată când pelerinii ajung aici, mai ales că se află la o distanţă destul de mare de orice urmă de civilizaţie.
Înconjurată de păduri dense, văi adânci și lacuri cristaline, mănăstirea beneficiază de o izolare care sporește sentimentul de pace și reculegere. Această izolare nu numai că contribuie la atmosfera de meditație și liniște, dar transformă și vizita la mănăstire într-o adevărată aventură spirituală și fizică, oferind ocazia de a te reconecta cu natura și cu sinele.
