Mănăstirea Piatra Scrisă se află în localitatea Armeniş din judeţul Caraş-Severin. Nu este o mănăstire foarte cunoscută, însă asta nu înseamnă că duce lipsă de credincioşi. Accesul este posibil datorită DN 6, ruta Caransebeş – Băile Herculane, distanţa dintre Armeniş şi Caransebeş fiind de 25 km.
Istoria Mănăstirii Piatra Scrisă este strâns legată de icoana Sfintei Treimi zugrăvită pe o stâncă în apropierea lăcaşului. De altfel, de la aceasta şi-a luat şi numele. Descoperirea acestei icoane a dat naştere mai multor tradiţii şi legende locale, care fac din acest loc unul plin de mister.
Hramul mănăstirii este „Duminica Tuturor Sfinţilor”, care se prăznuieşte în prima duminică de după Rusalii. Prima atestare documentară a icoanei datează din anul 1788, când, pe o hartă militară elaborată de austrieci, a apărut numele „Stânca Sfintei Treimi”, semn că icoana era descoperită de ceva vreme.
Cu toate acestea, descoperirea „oficială” a icoanei de lângă Mănăstirea Piatra Scrisă a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au început lucrările la calea ferată Caransebeş – Orşova.
Astfel, cei care lucrau la acest proiect au decis să devieze ieşirea tunelului, iar astăzi trenul o ia puţin spre dreapta când se îndreaptă spre Armeniş. Decizia a venit în urma rugăminţilor credincioşilor, care se opreau să se închine la icoană de fiecare dată când treceau pe lângă ea.
Iniţial, Mănăstirea Piatra Scrisă era un schit, însă s-a dezvoltat destul de mult în secolul al XX-lea, iar după căderea regimului comunist, în 1989, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire.
În incinta complexului religios, se află o capelă de dimensiuni modeste, care a fost construită în 1929 de soţii Dragomir, în amintirea fiicei lor decedate. Un an mai târziu, Episcopia Caransebeșului a ridicat din bani proprii o clădire care a servit pe post de chilii şi clopotniţă. Toate aceste mici lucrări au pus bazele unei obşti monahale care, deşi mică, era cunoscută pentru evlavia de care dădeau dovadă cei de aici.
După ce preotul Hristofor Bucur a devenit stareţ, Mănăstirea Piatra Scrisă a început să aibă parte de vremuri din ce în ce mai bune. Pe lângă Facultatea de Teologie, stareţul a urmat şi Facultatea de Mecanică, astfel că ideile lui au fost unele ingenioase şi practice. Pentru că schitul se află la margine de drum, un drum foarte aglomerat, a decis să mute lăcaşul pe dealul de lângă schitul iniţial.
Cu ajutorul financiar dat de credincioşi, stareţul şi obştea sa au reuşit să dea naştere unei mănăstiri în adevăratul sens al cuvântului: au refăcut stăreţia şi capela şi au a construit un altar de vară, o biserică (aceasta a fost sfinţită în anul 2008) şi clădiri pentru chilii, muzeu şi bibliotecă.
În anul 2013, chiliile au fost curpinse de foc, însă, din fericire, nimeni nu a fost rănit şi focul nu a avut timp să se extindă. Mai e nevoie de unele lucrări pentru a fi totul gata, însă drumul este unul bun.
Tradiţiile şi legendele de la Mănăstirea Piatra Scrisă
Apariţia curioasă a unei icoane pe o stâncă, cum este cazul celei de la această mănăstire, nu putea să nu dea naştere unor tradiţii locale. Una dintre ele spune că, atunci când biserica din localitate a fost construită, băiatul celui care o construia a ţinut neapărat să pună el crucea pe vârf.
Dacă l-a început meşterul nu a fost de acord, în cele din urmă s-a lăsat înduplecat de rugăminţile băiatului. Însă, odată ajuns în vârf, acesta, cuprins de ameţeală, a căzut din vârf şi a murit. Atunci, meşterul a decis să zugrăvească o icoană pe stâncă, în speranţa că păcatul său va fi iertat.
O altă legendă povesteşte despre un neguţător de vite care, în Duminica Tuturor Sfinţilor, zi de sărbătoare, se afla pe câmp cu animalele. Deodată, o furtună puternică s-a pornit, iar el s-a ascuns sub o stâncă. Un fulger a despicat stânca, însă el nu a păţit nimic. În urma acestei întâmplări miraculoase, preotul satului l-ar fi sfătuit să picteze pe stâncă icoana Sfintei Treimi.
O altă poveste datează tocmai din vremea conflictelor dintre români şi turci. În timpul unei urmăriri, un ostaş român a căzut cu calul său de pe un deal, oprindu-se tocmai în râul Timiş. Nu a păţit nimic şi, mai mult, această întâmplare l-a salvat de la moartea sigură pe care i-o pregăteau turcii. Astfel, a zugrăvit icoana pe stâncă, pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu.
Acestea nu sunt singurele legende, însă astăzi se vorbeşte numai despre minunile pe care le săvârşeşte această icoană de la Mănăstirea Piatra Scrisă. Au fost semnalate mai multe cazuri în care copii sau bătrâni au venit, s-au rugat la icoană, au atins-o şi apoi s-au vindecat. Cel mai cunoscut miracol este cel al unei fetiţe care a fost adusă de mama ei aici, pentru că nu putea să meargă. Însă, după multe rugăciuni, aceasta a pelcat de la icoană pe propriile picioare.
Interiorul mănăstirii este simplu, dar plin de căldură, cu icoane și elemente de decor care reflectă profunditatea și seriozitatea credinței ortodoxe. Fiecare colț al acestei mănăstiri este încărcat cu povești de credință și tradiție.
Mănăstirea este nu doar un loc de rugăciune, ci și un punct de întâlnire pentru comunitatea locală și pelerinii care vin să caute liniște și reflecție. Activitățile monahale și slujbele religioase atrag vizitatori din întreaga regiune, oferindu-le o experiență spirituală autentică.
