Mănăstirea Popânzălești se află în satul cu acelaşi nume din judeţul Dolj. Accesul este posibil din DN 65, pe ruta Craiova – Slatina. Locul în care a fost ridicat lăcaşul religios a rămas la fel de retras ca în trecut, astfel că monahii de aici nu sunt deranjaţi de modernitate.

Satul Popânzălești a fost atestat pentru prima dată în anul 1612, însă un schit este ridicat abia în anul 1678, de către logofătul Hamza. Biserica a fost una din lemn, iar călugării au avut parte de o viaţă fără prea multe griji, timp de mai bine de un secol. În anul 1799, este construită o nouă biserică, tot din lemn, dar sunt refăcute şi chiliile călugărilor, care se degradaseră din cauza trecerii timpului.

În anul 1850, Calinic Cernicanul, duhovnicul lui Barbu Dimitrie Ştirbei, este ridicat la rangul de episcop de către domnitor. Într-o zi, în timp ce efectua o vizită canonică în satul Popânzălești, episcopul a rămas impresionat de frumuseţea locului şi de liniştea de care era înconjurat. Aşa că a decis să refacă schitul de călugări, ridicând, de data aceasta, o biserică de zid. Atunci a fost ridicat schitul la rangul de mănăstire şi a primit hramul „Sfântul Nicolae”. Lăcaşul religios a fost închinat Episcopiei Râmnicului, ceea ce a însemnat că avea în posesie sute de hectare de teren.

În anul 1862, Mănăstirea Popânzălești este transformată în mănăstire de maici, însă viaţa acestora este bulversată de legea secularizării averilor manăstireşti. Astfel, mănăstirea pierde toate terenurile pe care le avea, este închisă şi devine una parohială. A fost parohie timp de 128 de ani, iar în acest timp a trecut prin mai multe evenimente nu tocmai bune. Pe de-o parte, a fost serios afectată de cutremurul din 1977, iar pe de altă parte regimul comunist a obligat-o să îşi depună obiectele din materiale preţioase la Banca Naţională.

Mănăstirea Popânzălești a „înviat” în anul 1992, când Mitropolitul Nestor Vornicescu a propus redeschiderea ei. Propunerea a fost aprobată şi, mai mult, Sfântul Sinod decide ca lăcaşul să primească şi hramul „Sfântul Calinic de la Cernica”. De atunci şi până acum, stareţul mănăstirii şi obştea sa au reuşit să ridice o stăreţie şi încă un corp de chilii. De asemenea, în anul 1999, a avut loc restaurarea picturii, prilej cu care biserica a fost resfințită şi a primit un al treilea hram, „Sfânta Cuvioasa Parascheva”.

Biserica de la Mănăstirea Popânzălești este pictată în mai multe straturi, cel original nefiind încă scos la suprafaţă. Pictura originală a fost executată în stil realist, în timp ce pictura din secolul al XIX-lea poartă amprenta stilului bizantin. Cel de-al doilea strat este o copie a celui original, însă într-o manieră puţin mai stângace. Registrul inferior al peretelui vestic al bisericii conţine portretele unor oameni importanţi pentru mănăstire: ieromonahul Lavrentie (primul stareţ) şi soţii Dumitru şi Stanca (care au contribuit la refacerea schitului). Deasupra lor, se află Sfântul Calinic de la Cerna şi domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbei. Icoanele împărăteşti sunt şi ele deosebite – sunt în număr de şase şi au fost pictate în stil realist. Patru dintre ele pot fi văzute pe iconostas, iar celelalte două au fost puse în pronaos, pe peretele estic.

Pe lângă picturi, Mănăstirea Popânzălești are, în tezaurul său, şi moaşte sfinte, dar şi obiecte de preţ. Deşi cele mai multe dintre ele au fost luate de statul român în perioada comunismului, câteva dintre ele au fost păstrate. În pronaosul bisericii, există o raclă în care se găsesc veșmintele Cuvioasei Parascheva, alături de moaştele sfinţilor Nicolae, Grigorie Decapolitul şi Grigorie Bogoslovul. De asemenea, în mănăstire se găsesc şi părţi din moaştele sfinţilor Andrei, Nicolae, Macarie, Ignatie, Haralambie, Ghelasie, cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan, precum şi moaştele mucenicilor Cernigov din Ucraina şi Sava.

Se spune că Mănăstirea Popânzălești a avut o icoană făcătoare de minuni, dăruită de Sfântul Calinic. Aceasta era decorată cu o salbă de galbeni, însă i-a fost pierdută urma, după secularizarea averilor manăstireşti. Lăcaşul religios a avut şi o importantă colecţie de cărţi, deoarece a fost o vreme centrul de desfacere a cărţilor ieşite din tipografia Episcopiei Râmnicului. Din păcate, acestea au fost şi ele pierdute, din cauza regimurilor politice care nu agreau religia.

manastirea-popanzalesti.jpg
2012.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ