Mănăstirea Portăriţa se află în satul Prilog din judeţul Satu Mare şi este o mănăstire ortodoxă de călugări. Accesul la ea este posibil de pe drumul ce leagă localităţile Satu Mare şi Negreşti Oaș, fiind amplasată la circa 40 de kilometri de primul şi 20, de al doilea.
Pe lângă autoturismele personale, accesul la mănăstire se poate face şi cu ajutorul trenurilor sau autobuzelor (ruta Lina – Călineşti). Mănăstirea Portăriţa se află pe o câmpie, situându-se la poalele pădurii şi dealului Jelesnic. Numele lăcaşului religios provine de la principalul hram pe care îl prăznuieşte, şi anume Maica Domnului Portăriţa de pe Muntele Athos (prăznuită în prima duminică a lunii iulie).
Complexul mănăstiresc este alcătuit din biserica principală, două paraclise de iarnă (care poartă hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Cuvioasa Paraschiva”) şi altarul de vară, cu hramul „Schimbarea la faţă”.
Mănăstirea Portăriţa este o mănăstire destul de recentă, fiind ridicată începând cu anul 1992. Înainte de Revoluţia din 1989, în această zonă nu a existat niciun fel de viaţă monahală, însă arhidiaconul Gheorghe Babut a decis să schimbe acest lucru. Tot el a donat terenul pe care a fost construit lăcaşul religios, iar Episcopia Maramureşului şi Satmarului şi-a dat acordul pentru înfiinţarea unui schit de călugări.
În anul 1992 a fost sfinţit locul, iar apoi a fost pusă piatra de temelie – până în anul 1995, complexul a fost ridicat, iar oamenii din zonă şi nu numai au putut participa la slujbe.
Biserica cea mare de la Mănăstirea Portăriţa are planul în formă de cruce şi este împărţită în cele patru sectoare tradiţionale: pridvorul închis, pronaosul, naosul şi altarul. În biserică, se poate intra pe două uşi, ambele din lemn, iar pridvorul este, la rândul său, împărţit în două încăperi.
În pronaos, se regăseşte şi balconul pentru cor, încăperea fiind, de altfel, foarte spaţioasă. În nordul bisericii, se află, încorporat, paraclisul de vară. Biserica a fost pictată de Ioan Pop din Prilog, un cunoscut pictor al bisericilor din Țara Oașului. Tot el a pictat şi cele şase chilii ale călugărilor.
Complexul de la Mănăstirea Portăriţa are formă de patrulater, clădirile fiind înconjurate de un zid de incintă. Laturile laterale cuprind biserica mare şi paraclisele, iar latura de la intrare conţine turnul-clopotniță.
Pe lângă chilii, complexul mănăstiresc este alcătuit şi din trapeză, bucătărie şi alte anexe gospodăreşti (magazii sau cămări), care să îi ajute pe călugări să ducă o viaţă aşa cum se cuvine. Aceştia se ocupă de grădinărit, dar şi de creşterea animalelor şi a păsărilor.
Această mănăstire de călugări se distinge prin arhitectura sa tradițională și prin rolul de centru de meditație și rugăciune, atrăgând anual numeroși pelerini și turiști. Încadrată în peisajele verzi ale Transilvaniei, Portărița nu este doar un loc de rugăciune, ci și un punct de interes istoric, datând din perioade în care comunitatea monahală a jucat un rol crucial în conservarea tradițiilor și credinței ortodoxe.
Înconjurată de natură, cu accesul marcat de drumuri pitorești prin păduri și câmpuri, Mănăstirea Portărița devine astfel un punct de refugiu pentru cei care caută liniște departe de agitația urbană, oferind o experiență spirituală profundă și o oportunitate de a se reconecta cu tradițiile și istoria bogată a regiunii Satu Mare.
