Manastirea Ramet este o manastire ortodoxa de maici, situata in comuna Ramet, judetul Alba. Este ridicata la intrarea in Cheile Rametului din Muntii Trascaului, fiind una dintre cele mai vechi lacasuri sfinte din Transilvania.
Numele manastirii provine din latinescul eremita, care inseamna sihastru sau monah, om care traieste in singuratate. Denumirea este legata de comunitatea de monahi care a trait in pesterile din zona si care aveau o biserica improvizata intr-una din grote sau o bisericuta de lemn. Despre Manastirea Ramet s-a spus initial ca dateaza din secolul al XV-lea, insa s-a descoperit o inscriptie pe care scrie ca pictura a fost finalizata in anul 1377, fapt ce dovedeste ca biserica exista inca de la inceputul secolului. De-a lungul timpului, mai multi domnitori si-au legat numele de acest lacas, cum ar fi Matei Corvin, care s-a adapostit aici, desi a fost nevoit sa treaca la catolicism pentru a-si pastra rangul nobiliar, sau Radu-Voda, care va renova biserica manastirii. Totodata, manastirea a avut mult de suferit, insa a reusit sa supravietuiasca fiecarei incercari.
In timpul stapanirii habsburgice, romanii au fost nevoiti sa se converteasca la catolicism, insa multi dintre ei au refuzat sa faca acest lucru. Manastirea Ramet a fost luata temporar de Episcopia Unita de la Blaj intre anii 1701-1760, desi era folosita tot de romanii ortodocsi. Insa in anul 1761, generalul Bukow, trimis de Curtea de la Viena, va ordona incendierea manastirilor de lemn, precum si daramarea celor de zid si piatra. Atunci, Ramet a fost distrusa, dar credinciosii au refacut-o. Acest lucru l-a determinat pe Petru Pavel Aron, Episcopul Unit al Blajului, sa ceara pedepsirea ortodocsilor, insa manastirea a fost data spre folosinta seminarului catolic din Alba-Iulia. In 1785, manastirea va fi din nou distrusa, ca o pedeapsa pentru impotrivirea ortodocsilor de a se converti.
In anul 1792, credinciosii au primit permisiunea de a reconstrui Manastirea Ramet, cu conditiile ca biserica sa fie una de mir, iar chiliile sa se transforme intr-o scoala. Desi ortodocsii au respectat acest lucru, Episcopia Unita de la Blaj a incercat din nou sa acapareze manastirea, insa guvernul ardelean a dat decretul din 1827, conform caruia manastirea ramanea definitiv a credinciosilor ortodocsi. Pana in 1940, manastirea va functiona ca biserica de parohie, iar in cladirile manastirii se va face o scoala pentru copiii taranilor. Deoarece se afla langa raul Geoagiului, manastirea a avut de suferit si din cauza acestuia. In 1861 si 1866 valea a fost acoperita de aluviuni si pietre; in 1925 si 1926, fenomenul s-a repetat, iar biserica a fost astupata pana la ferestre, iar in 1940, parintele Evloghie a gasit-o partial acoperita. Acesta a dezgropat-o si a inceput sa slujeasca in ea, reusind sa ridice o cladire administrativa cu opt chilii si un paraclis. In 1955, dupa ce parintele Evloghie a trecut la biserica pe stil vechi, s-a hotarat transformarea manastirii intr-una de maici.
Prin decretul din 1959, Manastirea Ramet a fost desfiintata, deoarece maicile de aici erau tinere si au fost nevoite sa plece, lacasul ramanand gol. In 1962, statul roman a luat manastirea impreuna cu toata averea ei, adica terenuri si cladiri, si a construit in chiliile maicilor o cabana cu bufet. Maicile nu au vrut sa renunte la viata monahala, drept pentru care au locuit toate in doua case din Aiud, iar la sfarsitul saptamanii se duceau sa se roage la manastire. In 1969, ele au putut sa se intoarca in manastire, insa ca simple lucratoare la sectia de cusut covoare persane si ca sa le ofere fetelor din sat instruirea necesara si un loc de munca. Treptat, viata monahala si-a reluat cursul, iar in prezent aici locuiesc un numar de 90 de maici.
Minunile de la Manastirea Ramet sunt strans legate de Sfantul Ghelasie de la Ramet, un sihastru care a trait in pesterile din apropierea lacasului. Nu se stie cand s-a nascut sau cand a murit, dar credinciosii de aici povesteau mereu despre faptele sale milostive. Se spune ca in anul 1925, apele de langa manastire sapasera pe langa ea un sant, de unde au iesit trei cranii. Unul dintre ele a inconjurat biserica de trei ori, oprindu-se in dreptul ferestrei. Preotul de atunci a hotarat sa ingroape craniile langa lacas, insa au fost regasite atunci cand parintele Evloghie a dezgropat biserica de sub mal. Povestea s-a repetat: craniul a inconjurat biserica de trei ori, oprindu-se in fata ferestrei. Parintele a hotarat sa il pastreze, in speranta ca se va descoperi ce e cu el, iar asta s-a intamplat intr-o zi, cand o femeie, bolnava de epilepsie, a venit la manastire spunand ca a visat un porumbel care i-a zis sa vina la Ramet si sa atinga craniul Sfantului Ghelasie pentru a se vindeca. In 1992, Sfantul Ghelasie a fost canonizat de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane.
Deoarece Manastirea Ramet a fost distrusa in repetate randuri, din tezaurul initial al lacasului nu a mai ramas nimic astazi. Cartile si icoanele care se pot vedea acum au fost stranse dupa 1970, insa cea mai pretioasa comoara a sa este pictura bisericii vechi. Aceasta a fost pictata de noua ori de-a lungul timpului, primele sapte straturi avand o adevarata valoare artistica. Printre scenele cele mai importante se numara o scena din altar, care il infatiseaza pe Hristos in mormant, fiind imbratisat de Maica Domnului. O alta scena apartine frescei initiale si se afla in pronaos, reprezentand un martiriu: un sfant si un copil stau cu capetele aplecate alaturi de calaii cu sabiile ridicate, iar doi ingeri vegheaza asupra lor. Un alt strat a fost realizat in stilul bizantin al epocii, fiind caracterizat de figuri grave si linistite, realizate intr-o maniera sobra.
Manastirea Ramet este un exemplu graitor de supravietuire: a reusit sa treaca atat peste incercarile naturii, cat si peste incercarile oamenilor.
